CINE ESTE HORIA COLIBĂȘANU?
Horia Colibășanu este un alpinist explorator și dentist român. Este primul român care a atins vârfurile K2, Manaslu, Dhaulagiri, Annapurna și Kangchenjunga. A escaladat zece dintre cele mai dificile vârfuri din lume, de peste 8.000 m. Este primul român care a atins vârful Everestului fără oxigen suplimentar și fără ajutorul șerpașilor.
EXPEDIȚII NOTABILE
- 1998: Gumachi (3.805 m),
- 1998: Elbrus (5.648 m)
- 1999: Khan Tengri (7.010 m)
- 2002: Elbrus (5.648 m)
- 2003: Matterhorn (4.462 m) – via creasta Lion – Italia
- 2004: K2 (8.611 m) – premieră românească, fără oxigen suplimentar
- 2006: Manaslu (8.163 m) – premieră românească, fără oxigen suplimentar
- 2007: Dhaulagiri (8.167 m) – premieră românească, fără oxigen suplimentar
- 2009: Shishapangma (8.013 m) - fără oxigen suplimentar
- 2010: Annapurna (8.091 m) – premieră românească, fără oxigen suplimentar
- 2011: Makalu (8.481 m) - fără oxigen suplimentar
- 2013: Lhotse (8.516 m) - premieră românească, fără oxigen suplimentar
- 2016: Manaslu (8.163 m) – fără oxigen suplimentar
- 2017: Everest (8.848m) - premieră românească, fără oxigen suplimentar
- 2022: Kangchenjunga (8.586 metri) — sâmbătă, 7 mai 2022 - premieră românească, fără oxigen suplimentar
VÂRFUL ANNAPURANA
În 2008, pe vârful Annapurna – considerat cel mai periculos munte din lume – și-a pierdut viața coechipierul său, spaniolul Iñaki Ochoa. Horia și-a pus viața în pericol, în ceea ce s-a considerat ulterior cea mai mare misiune de salvare din Himalaya, la care s-au „aliat” cei mai mari alpiniști ai lumii la ora respectivă.
"Eram 3 în expediție atunci, eram pe fața sudică și creasta estică a Annapurnei (8.091 m), considerat cel mai periculos munte din lume. Cu noi mai era Alexei Bolotov, un alpinist rus care și el a murit între timp (tot pe munte). Și în ajutorul nostru a venit un alpinist elvețian – Ueli Steck, care și el a plecat dintre noi între timp. Din acțiunea de salvare de atunci, dintre cei patru care am fost sus acolo, doar eu mai sunt în viață…. Toți ceilați au murit pe munte în diferite expediții.
Iñaki a făcut un atac cerebral, probabil avea un tromb. A paralizat, nu a mai putut să meargă, era parțial conștient. Eram în etapa de coborâre, ne aflam pe la 7000 de metri. Am încercat să-l aducem jos, au venit mai multe echipe, mai multe elicoptere, dar în perioada aceea elicopterele nu ajungeau la acea înălțime. Eram pe o creastă pe care nu urca nimeni prea ușor…
Pe mine m-a înlocuit alpinistul elvețian, a venit în locul meu, cu medicamente. Iñaki a trăit până când echipa care a venit cu oxigen și chiar putea să îl ajute era la două ore distanță de cort. Era vreme rea, asta ne-a întârziat cam cu o zi. Altfel, erau șanse să-l salvăm…"
În 2009, Horia a primit premiul "Spirit of Mountaineering" din partea British Alpine Club, primul și cel mai prestigios club montan din lume, pentru rolul său în operațiunea de salvare a lui Iñaki Ochoa de Olza.
VÂRFUL EVEREST
Pe 16 mai 2017, Horia Colibășanu atinge cel mai înalt punct de pe Pământ de lanivelului mării (8848 m), vârful Everest. Performanța lui Horia este unică în alpinismul românesc, fiind singurul român care a reușit să escaladeze vârful Everest fără oxigen suplimentar și fără ajutorul unei echipe de șerpași. A urcat pe munte singur. Aventura sa în Himalaya a durat 1 lună și 7 zile, o performanță, deoarece o expediție durează în medie 2 luni și jumatate. Cu o noapte înainte de a ajunge pe vârf i s-a furat cortul și a fost nevoit să doarma într-un cort cu niște șerpași.
SUPERHOMBRE
În 2019, inedita sa viață – împărțită între o carieră de dentist la Timișoara și alpinismul de performanță – a constituit subiectul documentarului „Superhombre”, nominalizat la Premiile „Gopo” 2021.
VÂRFUL KANGCHENJUNGA
În 2022, alpinistul timişorean Horia Colibăşanu a urcat pe vârful Kangchenjunga din Himalaya, singurul munte de peste 8.000 de metri neatins de vreun român şi cel de-al treilea ca înălţime a planetei (8586 metri). Cei doi colegi ai lui Horia Colibăşanu, cu care acesta a pornit în expediţie, Marius Gane şi Peter Hamor, nu au reuşit să ajungă în vârf.
Prima oară a încercat să cucerească Kangchenjunga în 2012, când a ajuns până la aproape 8000 de metri, cam la 200 metri sub vârf. „De acolo n-a fost chiar bună ruta pe care am mers și n-am mai putut să urcăm, era prea dificil. În general, dacă un munte nu e foarte greu și nu-ți iese o dată, de două ori, mai iei o pauză, te mai duci să-ți relaxezi creierii.”
