Mihalcea Hîncu sau Hâncu a fost un boier moldovean, iar dupa unele surse este prezentat ca domn al Moldovei, dupa rascoala de la 9 decembrie 1671. Mihalcea Hâncu a declanșat răscoala orheienilor, lăpușnenilor și sorocenilor împotriva domnitorului Gheorghe Duca , una din cele mai mari răscoale din istoria Moldovei.
Răscoala a avut succes în prima fază, când rebelii au cucerit Iașiul și au pus stăpânire pe curtea domnească, din care fugise Duca-vodă. Unele surse îl prezintă pe Hîncu și ca domn al Moldovei în perioada decembrie 1671-ianuarie 1672, cât răsculații au controlat capitala. Totuși, stăpânirea lui Hîncu nu a durat mult, pentru că Gheorghe Duca s-a întors în curând cu oaste și sprijin din partea turcilor și tătarilor.
La începutul anului 1672, s-au dus o serie de lupte dintre forțele lui Duca și rebelii lui Hîncu, aceștia din urmă fiind într-un final învinși. A urmat represiunea lui Gheorghe Duca, mulți orheieni, lăpușneni și soroceni fiind duși în robie, spânzurați sau trași în țeapă. Hîncu însuși a fugit la cazaci, de unde s-a reîntors în 1673 când în Moldova se schimbă domnitorul.
Pe noul domn Ștefan Petriceicu, Hîncu l-a slujit cu mare dreptate și credință, lucru pentru care a primit o moșie. După puțin timp, în 1674, a fost luat în robie de tătari, iar fiul său, Dumitrașcu Hâncu, a trebuit să vândă o mare parte din avere pentru a-l răscumpăra. Circulă legenda conform căreia Mihalcea Hîncu a ctitorit celebra mănăstire care îi poartă numele, după ce a jurat că o va face dacă scapă din robia tătărească.
