Gheorghe Duca era rumeliot (adica grec sau albanez din Balcani). Sosit în tinerete în Moldova, Gheorghe Duca l-a slujit „în casa" pe Vasile Lupu (1634-1653). În timpul domniei acestuia din urma a ajuns mare cămăraş (înalt sfetnic care avea în griji "cămara domneasca"). În vremea lui Eustatie Dabija al Moldovei (1661-1665) a ocupat înaltele dregatorii de mare postelnic (cu sarcini diplomatice) şi de mare vistiernic (cu atributii fiscale). Eustatie Dabija, care il considera "boierul nostru credincios şi cinstit", l-a numit ispravnic al scaunului (înlocuitorul sau în sfatul domnesc) în 1663 şi 1665, pe cand domnitorul se afla plecat cu oastea din ţară.
A ajuns pe tronul Ţării Româneşti între doua domnii moldovenesti (1668-1672, cu o întrerupere în iarna lui 1671/1672, 1678-1683). Numit de catre Sultan, Gheorghe Duca l-a înlocuit, în 6/16 decembrie 1673, pe Grigore Ghica (domnia din 1672-1673), vinovat de "defecţiunea" de la cetatea Hotin (pe Nistru, azi în Ucraina, la nord-vest de Cernăuţi), unde, în cursul bătăliei pierdute de turci (în 10-11 noiembrie 1673), Stefan Petriceicu al Moldovei (domnia din 1672-1673) a trecut de partea polonezilor, iar Grigore Ghica s-a lasat capturat de catre oastea leşească.
Tradarea domnilor români în bătălia pierduta de la Hotin a "sugerat" Poarţii otomane încercarea unui experiment "prefanariot" în anii 1673-1685, prin numirea unor domnitori de origine greaca: Dumitraşcu Cantacuzino (1673-1675, 1684-1685), Antonie Ruset (1675-1678), Gheorghe Duca (1678- 1683), în Moldova, acelasi Gheorghe Duca în Ţăra Românească (1673-1678). În acel moment periculos pentru destinul Ţării Româneşti, familia marilor boieri Cantacuzinii, de origine bizantini (greaca) insă complet "autohtonizată", a hotărât se preia conducerea Ţării Românesti, prin înscaunarea lui Srban Cantacuzino, care era si nepot de fiica a craiovescului domn Radu Serban (oct. 1601, 1601-1610, 1611), ceea ce explica si mai mult veleităţile monarhice ale pretendentului cantacuzinesc. Dupa obţinerea tronului direct de la Poartă, Serban Cantacuzino se afla pe tronul Ţării Româneşti în 6/16 ianuarie 1679.
Gheorghe Duca a domnit deci şi în Moldova (noi. 1665-mai 1666, 1668-1672, cu o intrerupere in iarna lui 1671/1672, 1678-1683).
