Provenit dintr-o familie de mari boieri, Barbu Ştirbei este fratele principelui Gheorghe Bibescu (1842-1848).
Prin conventia ruso-turcă de la Balata Liman (19 aprile/1 mai 1849) se consfinteşte de jure (pe plan diplomatic) inăbuşirea revoluilor de la 1848 din Moldova şi Tara Românească, se prevede numirea domnilor de către Poarta otomană pe o durată de şapte ani, desfintarea Adunărilor obsteşti şi înlocuirea lor cu Divanuri legislative. Domnii "aleşi" sunt Barbu Stirbei în Tara Romanească şi Grigore Alexandru Ghica in Moldova (1849-1853, 1854-1856).
In timpul Razboiului Crimeii (1853-1856) - "iscat" de expansiunea, in detrimentul Turciei, a Rusiei in regiunea Marii Negre şi de necesitatea protejarii drumurilor comerciale - Barbu Ştirbei este "confruntat" cu cea de-a cincea administratie militară rusă (octombrie 1853-iulie 1854), apoi cu ocupatia turcă iulie-august 1854) si cu cea austriacă (august 1854-iunie 1856). Prin Congresul de pace de la Paris (februarie/martie 1856), care pune capat Razboiului Crimeii, invingatorii (Turcia, Franta, Anglia) hotarăsc, în ceea ce priveşte Principatele Romane: mentinerea suzeranitătii otomane, însă sub garantia puterilor europene (Franta, Marea Britanie, Austria, Rusia, Prusia), înlăturarea protectoratului rus, convocarea unor Adunări (Divanuri) ad-hoc, adică constituite să se pronunte asupra organizarii viitoare a celor două tări, conform dorintelor românilor.
In luna iulie 1856, in locul lui Barbu Stirbei şi Grigore al V-lea Ghica - domnii celor două Principate Romane care-şi terminaseră "mandatul" de şapte ani hotărât de conventia de la Balta Liman - sunt numiti caimacani (loctiitori domneşti) pe timpul vacantei tronurilor (1856-1859).
Dubla alegere, de către adunările elective, a lui Alexandru Ioan Cuza (1820-1873) pe tronul Moldovei (5/17 ianuarie 1859) si pe cel al Tarii Romanesti (24 ianuarie/5 februarie 1859), consacră unirea de fapt a celor două Principate Române.
Conservatorul domn, "scolit" însă în Franta, a promulgat Codul penal şi de procedură penala (1850), precum şi dezrobirea tiganilor (1856).
Dupa modelul frantuzesc au fost infintate Scoala de poduri si şosele (1850) si Scoala de arte şi meseri (1851).
