Vlad al VII-lea Înecatul a fost domn al Țării Românești între iunie 1530 - septembrie 1532. Este fiul lui Vlad al V-lea cel Tânăr așa cum rezultă dintr-un document din 26 iunie 1588 în care Mihnea Turcitul punea în pomelnicul mănăstirii Dealu și pe "Vlăduț voievod, părintele lui Vlad voievod Înecatul".
Domnia a obținut-o de la Înalta Poartă în urma încercării lui Moise Vodă de a scutura jugul turcesc. În vara lui 1530 adună tabăra boierilor nemulțumiți de politica autoritară a domnului și, cu armata pusă la dispoziție de sultan, vine în țară. Moise caută, în primă fază, să opună rezistență, apoi, trădat de boierimea temătoare de consecințe în frunte cu familia Craioveștilor, renunță și se retrage în Transilvania.
Domnia scurtă a fost mult timp necunoscută datorită confuziilor dintre acest domn și tatăl său, Vlad cel Tânăr, el însuși semnând acte cu acest nume. Datorită istoricului Ion Donat, domnia lui Vlad Înecatul se relevă ca o domnie zdruncinată de tentative ale nobilimii de înlăturare de pe tron, în mare parte urzite și conduse de boierii Craiovești.
