Fiu al lui Alexandru Mircea (1568-1577), ajuns tânar pe tron, şi-a petrecut prima domnie tutelat fiind de catre mama sa, Doamna Ecaterina Salvaresso. După ce a făcut fată unei conspiratii a marii boierimi (1579) şi a boierimii mehedintene (1580 sau 1581), Mihnea a fost in cele din urmă mazilit (destituit) de către Inalta Poartă, fiind înlocuit Cu Petru Cercel (1583-1585), care pretinsese la tronul Tarii Româneşti încă din 1579. Revenit pe tron în 1585, după mazilirea lui Petru Cercel, Mihnea a introdus imediat, pe lângă alte dari fixe, un bir exceptional numit ,năpasta" (trecerea darii contribuabililor fugiti asupra celor ramaşi, masură abolită în 1653), cu sigurantă pentru, a-şi scoate banii dati pe domnie, fără să mai vorbim de creşterea considerabilă a tributului (haraciului), care ajunsese la 125.000 de galbeni sub Petru Cercel. Mazilit din nou la începutul lui 1591, in martie/aprilie a aceluiasi an Mihnea s-a "turcit" (a trecut la islam) cu numele de Mehmed, drept "recompensa" otomanii numindu-l beg al sangeacului (unitatii administrative) de Nicopole.
Revenirea pe tron din primăvara lui 1591 a fost de foarte scurtă durată. În 1591, se încheia zidirea mănăstirii bucureştene cu hramul ,,Sf. Nicolae", începută în 1589 de marele dregător (boier cu funcţie în sfatul domnesc) Mihai (probabil mare stolnic, în grija căruia se afla masa domnului), viitorul domn Mihai Viteazul (1593- 1601). De plan triconc, biserica mănăstirii ,,Mihai Vodă" transpune în cărămidă plastica fatadelor din piatră, decorate cu arcaturi în două registre. Amintirea alternanţei bizantine a cărămizii şi a pietrei este aici păstrată prin revenirea succesivă a rândurilor de cărămidă aparentă şi a suprafeţelor tencuite. Monumentul reprezintă una dintre cele mai remarcabile realizări ale arhitecturii româneşti din a doua jumătate a secolului al XVI-lea.
