Moise a fost domnitor al Țării Românești între ianuarie sau martie 1529 - iunie 1530. Este fiul lui Vladislav al III-lea, așa cum singur se intitulează în actele sale.
Moise apare prima oară ca o soluție de compromis pe tronul Țării Românești în încercarea nobilimii autohtone de a respinge numirea directă de către sultan a lui Basarab contrar legilor țării privitoare la succesiune și a uzanțelor diplomatice convenite cu Înalta Poartă la acel moment.
Domnia lui Moise poate fi luată drept o domnie model a timpului său: scurtă, oscilantă, măcinată de lupte interne între diversele fracțiuni nobiliare și piperată cu execuții și lupte sângeroase. Neputința de a impune o viziune politică clară și stabilă este indeobște dictată de situația marilor puterilor învecinate: Imperiul Otoman, care, ajuns la apogeu, încerca disperat să amâne decăderea firească și monarhia Habsburgilor, ce tocmai începea să își croiască stăpânirea și pretențiile în zonă.
