CINE A FOST BUREBISTA?
Burebista a fost un rege dac, cunoscut pentru unificarea majorității triburilor dacice într-un singur regat puternic în perioada pre-romană. El a trăit în secolul I î.Hr. și a fost considerat un lider carismatic și abil politic.
Burebista a reușit să consolideze și să extindă teritoriul dacic, unificând diferitele triburi sub autoritatea sa. El a implementat reforme administrative și militare care au întărit puterea regatului său și au creat o armată puternică.
REGATUL DACIC
Izvoarele istorice scrise ne dau importante informaţii despre existenţa la nord de Dunăre şi în Dobrogea a unor uniuni de triburi, în secolele al III-lea şi al II-lea înainte de Hristos. Aceste uniuni de triburi au fost reunite în anul 82 i. Hr. sub puterea unui singur rege, numit Burebista.
Se cunosc capetenii militare anterioare lui Burebista care, în calitate de regi peste uniuni de triburi geto-dace, aflate în diverse părti ale teritoriului amintit, se evidențiază în istoria acestor timpuri (sec. V-I î.Hr.): Charnabon, Dromihete, Zalmodegikos, Rhemaxos, Oroles, Rubobostes. Sub conducerea lui Rubobostes se produce o creștere a puterii dacilor din regiunea intracarpatică, fapt ce atrage după sine inceputurile strămutarii centrului puterii geto-dace, din Câmpia Munteană în Transilvania.
Așadar a luat astfel naştere primul stat din istoria ţinuturilor noastre; despre acestea ne oferă unele informaţii geograful Strabon. Burebista a reuşit să unească toate triburile geto-dace sub autoritatea sa şi datorită faptului că ele se închinau aceloraşi zeităţi. De aceea, el s-a sprijinit pe influenţa şi puterea de convingere a marelui preot al dacilor, Deceneu. Nucleul formatiunii statale erau Muntii Orastiei.
Ridicarea statului dac în secolul I înainte de Hristos are două cauze: prima e slăbirea puterii celților şi în genere a neamurilor de la hotarele Daciei; cea de-a doua și cea mai însemnată, după părerea noastră, e puternica personalitate a lui Burebista. Acest mare rege a domnit pe la mijlocul secolului I inainte de Hristos. Camille Jullian, istoricul francez, crede că Burebista și-a început cuceririle încă din anul 82, fără însă ca să aducă o dovadă documentară. În orice caz, pe la anul 60 înainte de Hristos, Burebista domnea. Strabo, istoricul și geograful atât de apreciat al antichității, ne înfățişează pe acest mare monarh în felul următor:
"Boirebistas Getul, luând conducerea națiunii sale, a ridicat pe oamenii aceştia înrăiți de nesfarşitele războaie și i-a îndreptat prin abstinență și sobrietate și ascultare de porunci, aşa incât, în câțiva ani, a întemeiat o mare împărăție și a supus geților aproape pe toți vecinii; ba era de mare primejdie şi pentru romani, pentru că trecea Dunărea fără să-i pese de nimeni şi prăda Tracia până în Macedonia şi în Iliria, iar pe celții cei ce se amestecaseră cu tracii și cu ilirii i-a pustiit cu totul și boii care ascultau de regele Critasiros, precum și pe taurisci i-a şters de pe fața pământului".
Afirmațiile lui Strabo corespund cu totul adevărului; ele ne sunt confirmate de alte izvoare istorice contemporane. Dintre acestea, vom cita o inscripție greacă pe care locuitorii din Dionysopolis (Balcic) o pun prin anul 48 înainte de Hristos în cinstea unui concetățean al lor, Acornion al lui Dionysios, care adusese mari servicii oraşului. Inscripția ne spune că Acornion fusese pe vremuri trimis ca sol la tatăl lui Burebista, spre a cere protecția acestuia asupra oraşului. "În timpul din urmă - continuă inscripția - regele Burebista, ajungând cel dintâi si cel mai mare dintre regii din Tracia și stăpânitor al tuturor ținuturilor de dincolo și de dincoace de Dunăre, Acornion a fost pe lângă acesta în cea dintâi și cea mai mare apropiere și a obținut cele mai bune rezultate pentru patria sa, inspirând și colaborând la cele mai eficace măsuri și, nu mai puțin, câştigând bunăvoința regelui pentru mântuirea cetății sale....".
Trebuie relevat în primul rând titlul care se dă lui Burebista: «cel dintâi şi cel mai mare dintre regii din Tracia», ceea ce corespunde perfect realității, nefiind deloc o măgulire sau o linguşire. Apoi indicarea posesiunilor sale: "toate tinuturile de dincolo şi de dincoace de Dunăre", fapt iarăşi riguros exact. (Peste o mie și aproape cinci sute de ani, Mircea I cel Bătrân se va intitula de asemenea: "stăpânitor pe amândouă malurile Dunării până la Marea cea mare"). În al treilea rând, trebuie subliniată autoritatea de care se bucurau regii geți - tatăl lui Burebista și mai ales acesta – în fața oraşului Dionysopolis, a cărui "mântuire" chiar depinde de "bunăvoința" regelui din Carpați.
Burebista a ridicat pe daci prin abstinență, sobrietate și ascultare de porunci, ne spune Strabon. Că este adevărat, o arată rezultatele domniei sale, statul dacic care atinge apogeul dezvoltări.
ARGEDAVA
Capitala acestei mari stăpāniri a fost oraşul Argedava. Nu se ştie precis unde era situat; se bānuieşte însă că în sudul sau în sud-vestul Carpaților. Unii l-au identificat cu Arcidava, în Banat; alți l-au aşezat pe râul Argessos (Argeşul) cu al cărui nume seamănă. Oraș dacic a fost menționat în Decretul de la Dionysopolis (48 î.Hr.). Acest decret a fost scris de către cetățenii din Dionysopolis către Akornion, care a călătorit departe într-o misiune diplomatică pentru a se întâlni cu tatăl cuiva din Argedava.
Inscripția se referă, de asemenea, la regele dacic Burebista, iar o interpretare este că Akornion a fost principalul său consilier în Dionysopolis. Alte surse indică faptul că Akornion a fost trimis ca ambasador al lui Burebista la Pompei, pentru a discuta o alianță împotriva lui Iulius Caesar. Acest lucru conduce la presupunerea că Argedava menționată a fost capitala regatului dacic al lui Burebista. Din păcate, această sursă nu menționează locația Argedavei, iar opiniile istoricilor sunt împărțite în două grupuri.
O școală de gândire, condusă de istoricii Constantin Daicoviciu și Hadrian Daicoviciu, presupune că inscripția vorbește despre Argidava și plasează potențiala capitală a lui Burebista la Vărădia, județul Caraș-Severin, România. Formele Argidava și Arcidava găsite în alte surse antice, precum Geographia lui Ptolemeu (c. 150 d.Hr.) și Tabula Peutingeriana (sec. II d.Hr.), plasează clar un oraș dacic cu aceste nume în această locație geografică. De asemenea, situl se află în apropiere de Sarmizegetusa, o capitală dacică ulterioară.
Alții, în frunte cu istoricul Vasile Pârvan și profesorul Radu Vulpe, plasează Argedava la Popești, județul Giurgiu, România. Printre argumente se numără legătura numelui cu râul Argeș, poziția geografică pe un potențial drum spre Dionysopolis pe care îl urma Akornion și, cel mai important, mărimea descoperirii arheologice de la Popești care lasă să se înțeleagă că ar fi vorba de un palat regal. Cu toate acestea, nici o altă sursă nu pare să numească dava descoperită la Popești, astfel încât nu se pot face presupuneri exacte cu privire la numele său dacic.
Este posibil ca cele două dave diferite să fie omonime. Inscripția din marmură este deteriorată în multe zone, inclusiv chiar înainte de cuvântul Argedauon, și este posibil ca cuvântul original să fi fost Sargedauon (greaca veche: Σαργεδαυον) sau Zargedauon. Această formă ar putea fi legată de Zargidaua menționată de Ptolemeu într-o altă locație geografică. Sau, ar putea fi omonime. Decretul, o inscripție fragmentară din marmură, se află în Muzeul Național din Sofia.
RĂZBOAIE
Rāzboaiele pe care le-a purtat acest mare rege cu neamurile vecine au fost fericite. Pe celți, atât cei din sud-vestul Daciei, scordiscii, cât și cei de la miazănoapte, tauriscii, i-a zdrobit cu totul, aşa încât a căpătat porecla de «Celtoctonul» sau ucigătorul de celți, după cum împăratului Vasile al II-lea de la Bizanț i se va spune «Bulgaroctonub», adică ucigătorul de bulgari. Oraşele de pe țărmul Mării Negre ascultau de Burebista; și nu numai cele de pe tărmul astăzi românesc, dar și unele de la sud de Balcani, cum au fost Mesembria și Apollonia. Cunoaştem dintr-o inscripție greacă numele comandanților oştirii trimise de acest ultim oraş spre a lupta cu regele dac.
În urma izbânzilor repurtate de Burebista, statul său ajunge să ocupe o supratață enormă. Hotarele lui erau următoarele: înspre apus, cadrilaterul Boemiei, unde locuise neamul boilor cei distruşi de Burebista, cum spune Strabo, și Alpii nordici; înspre miazăzi, munții autariaților și dardanilor, unde regele get bătuse pe scordisci și pe iliro-tracii amestecați cu cei dintâi, și Muntele Haemus (Balcan) până la Marea Neagră. Tărmul regelui get, începând de la Apollonia, la sud de Balcani, și până la Olbia, la vărsarea Bugului. Înspre miazănoapte, hotarul era format de Nistru şi de Carpați. După cum se vede, întinderea statului lui Burebista întrecea cu mult suprafața de azi a statului nostru. Ea n-a mai fost atinsă apoi niciodată, în tot decursul istoriei româneşti.
Dată fiind intinderea statului și mulțimea neamurilor dacice întrunite acum sub un singur stăpânitor, cifra de 200 000 de soldați pe care o indică Strabo ca putere militară maximā a lui Burebista, deşi este uriaşă pentru vremurile acelea, nu trebuie să ne mire. Dacii au putut ridica o asemenea armată. Mulțumită ei, regele lor ajunsese stăpânitorul de necontestat al răsăritului și centrului european, rămas în afară de dominația romanilor și cel mai de seamă adversar al acestora din urmă. Burebista ştia că primejdia cea mare venea de aici. In consecință, a și avut o politică de duşmănie față de romani și a căutat să sprijine pe oricine și orice putea să însemne o slăbire a forțelor Romei.
În anul 48 înainte de Hristos, el este în tratative cu Pompei, rivalul lui Iulus Cezar; trimite la acesta, ca ambasador, pe un grec din Dionysopolis, Acornion, care mai avusese asemenea insărcinări diplomatice. Inscripția ridicată de locuitorii din Dionysopolis în cinstea lui Acornion spune că acesta, intâlnind pe Pompei în părțile Macedoniei, «Si-a împlinit însărcinările ce avea de la rege, câştigând bunăvointa romanilor pentru rege». Cezar însă l-a învins pe Pompei şi astfel planul regelui dac de a câştiga un prieten la Roma nu s-a înfăptuit. După această victorie Cezar plănuia o campanie împotriva Daciei. Îşi concentrase în anul 44 î.Hr. o mare armată pe malul de est al Mării Adriaticei. Este însă asasinat în acelaşi an.
MOARTEA
În anul 44 i. Hr. Burebista este înlăturat şi ucis de aristocrația nemulţumită de creşterea puterii acestuia. Moartea lui Burebista a provocat mari transformări şi tulburări. Regatul dac se destramă în 4, mai apoi în 5 state. O dată cu el a dispărut marea putere a statului dac. Ucigaşii regelui şi-au împărțit pământul între ei, ca să stăpânească fiecare câte o bucată. Pe vremea când Octavian Augustus trimite o expediție împotriva dacilor, erau cinci regate dacice, în locul celui unitar din vremea lui Burebista. lar în Dobrogea, cam în aceeaşi vreme, mai erau alte trei. Bineințeles că și puterea militarā a dacilor, în asemnenea împrejurări, scăzuse mult. Strabo ne spune că nu mai puteau ridica o armată mai mare de 40 000 de oameni.
Moartea lui Burebista a avut drept efect destrămarea regatului său, ale cărui limite fuseseră: în nord: Carpații Păduroşi, în est: Pontul Euxin, în sud: munții Haemus, în vest: confluența râului Morava cu Dunărea Mijlocie. După moartea lui Burebista continuitatea vieții politice se menține în Sud-Vestul Transilvaniei, în zona fortificată a Sarmisegetuzei. Puterea în stat a fost preluată de Deceneu. Acesta era rege, mare preot și judecător suprem. Sub Deceneu, statul dac are un caracter teocratic (religios).
Burebista a organizat statul, i-a făurit o puternică armată, a extins construirea sistemului de cetăţi de apărare. Statu a căpătat un caracter militar. A fost primul şi singurul stat din lumea tracică. Niciunul dintre triburile tracice sud-dunarene n-a reuşit să depăşească valoarea unei uniuni tribale şi să ajungă la stat. Chiar dacă admitem că statul acesta a avut un caracter incipient, prin capacitatea sa de om politic, diplomat şi conducător militar, Burebista i-a dat o organizare deosebită.
Dacă adăugăm la organizarea internă şi întărirea puterii militare a statului, oastea care, după istoricul şi geograful Strabo, avea 200.000 de luptători, cât şi politica externă promovată de marele rege, biruinţele însemnate obţinute de el, chiar şi asupra celei mai mari puteri a timpului, Roma.
