CE ȘTIM DESPRE CULTURA CUCUTENI-TRIPOLIE?
Uitați de Atlantida, vrem să știm mai multe despre misterioșii și străvechii Cucuteni, care nu erau șopârle spațiale erudite, în ciuda numelui lor, ci oameni din neolitic, ale căror așezări erau atât de avansate și atât de vaste, încât au fost pionierii conceptului de oraș așa cum îl cunoaștem noi în Europa de Est. Problema este că, spre deosebire de civilizatia cool mult mai recentă din Mesopotamia antică, aceștia nu au lăsat nicio urmă de limbă scrisă (pe care să o fi găsit) care să ne spună mai multe despre ei. Pentru a face lucrurile și mai dificile? Își ardeau intenționat și în mod repetat orașele până la temelii la fiecare 60-80 de ani. Vorbim de raderea totală a unei așezări dens populate, în care locuiau mii de oameni. Aveau o problemă cu termitele? Din fericire, istoricii au rămas cu totemurile lor complicate din lut, uneltele din cupru și comorile spirituale. Toate acestea sunt firimituri de pâine care duc la un adevăr uluitor, și anume că această societate era mult mai grozavă decât am crezut...
CUPRINS
Primul lucru pe care trebuie să-l înțelegem despre cultura Cucuteni-Tripolie (numită de obicei "Cucuteni" în România și "Trypillia" în Ucraina) este că nu a fost descoperită până la sfârșitul secolului al XIX-lea. Înainte de aceasta, cercetătorii au refuzat ideea că Europa de Est neolitică ar fi putut juca un rol important în progresul uman. Totul s-a schimbat atunci când un folclorist român, Teodor T. Burada, a observat niște fragmente ceramice ciudate. Descoperirile lui Burada au deschis porțile - și nu a fost singurul. Se pare că un alt arheolog autodidact pe nume Vikentiy Khvoyka descoperise, de asemenea, rămășițe ale culturii în Ucraina. Nu numai că Cucuteni-Tripolie existau de aproximativ 5500-2750 de ani î.Hr., dar se răspândiseră din actuala Transilvanie de Est până în Ucraina, cu centrul în actual în Republica Moldova. Ideea este că aceste descoperiri au deschis un set complet diferit de întrebări cu privire la ce principii de structură socială și de cult spiritual aveau acești oameni. Istoricul arheolog Marija Gimbutas a fost o mare susținătoare a teoriei "femininului sacru".
O CIVILIZAȚIE AVANSATĂ
Nivelul de complexitate al ceramicii, precum și marcajele, erau de neegalat. Semnele erau tatuaje? Un fel de limbaj? Obiecte de ceremonie? Știm că ei credeau într-un fel de numerologie sacră, care se învârtea în jurul numerelor 12, 3, 4, 6, 7, 9 și 21; le vedem repetate fie în modele, fie în numărul de figurine și obiecte descoperite.
Dovezile sugerează că, la apogeul său, aceasta a fost una dintre cele mai avansate societăți din punct de vedere tehnologic din lume la acea vreme, care dezvolta constant noi tehnici de producție ceramică, de locuire și de agricultură.
Chiar și astăzi, nu putem să ne dăm seama cum să reproducem măiestria unora dintre ceramicele lor. Într-un interviu pentru Radio România Internațional, cercetătorul Constantin Preoteasa a declarat că, "cu toate metodele noastre moderne, meșterii tradiționali încearcă să reproducă ceramica de Cucuteni, dar cu rezultate inferioare [...] nicio comunitate umană nu a atins nivelul de rafinament pe care îl au meșterii de la Cucuteni". Un specialist în arheologie egipteană, Dr. Roger S. Bagnall, a declarat, de asemenea, pentru The New York Times că "egiptenii cu siguranță nu făceau ceramică de acest fel".
RELIGIA CUCUTENILOR
Cucutenienii munceau, dar se şi rugau. Există un important inventar al obiectelor de cult descoperite de Dan Monah şi de echipa lui în situl arheologic de la Poduri. ”A fost descoperită o construcţie în care se aflau două vetre. Lângă prima vatră era un complex de statuete format din 7 statuete feminine, un tron de lut ars şi un mic vas de ceramică. Am numit acest ansamblu de statuete Sf. Familie, părând să reflecte compoziţia părţii feminine a unei familii. Este vorba de o matroană şi de alte 6 personaje feminine care după dimensiuni şi anumite trăsături somatice par să fie de vârste mai mici decât matroana. Dar cea mai interesantă descoperire a fost în aceeaşi construcţie unde lângă a doua vatră a fost găsit un vas în care se aflau 21 de statuete feminine, 13 tronuri şi 2 obiecte pe care le-am numit atunci opnii (OPN, obiecte preistorice neidentificate). Vasul în care se aflau obiectele sacre era protejat de un alt vas aşezat cu fundul în sus. Toate erau sparte de prăbuşirea pereţilor construcţiei şi de depunerile ulterioare. Acest complex, pe care l-am denumit soborul zeiţelor, este o portretizare a pantheonului locuitorilor pre-Cucuteni, nu numai de la Poduri. După 28 de ani, în satul Isaia în judeţul Iaşi, într-o aşezare pre-Cucuteni, a fost descoperit un vas în care se aflau 21 de statuete, 13 tronuri, 42 de sfere perforate, deci multiplu de 21, 21 de conuri, 21 de sfere incomplet perforate. Iată o relaţie între cele două complexe de cult care ne arată unitatea religioasă a triburilor pre-Cucuteni.”
INCENDIEREA LOCUINȚELOR ȘI RECONSTRUCȚIA ALTORA ÎN ACELAȘI LOC
Multe dintre aceste descoperiri arheologice au avut loc în anii 1980 și până în prezent și toate au scos la iveală urme de ardere metodică și ceremonială. Și anume, descoperirea unui sit localitatea "Poduri", în România", care a scos la iveală treisprezece niveluri de locuire care au fost construite unele peste altele de-a lungul anilor și anilor. În centrul lor au fost descoperite, de asemenea, camere religioase sacre cu idoli feminini.
Datorită cantității incredibile de figurine feminine care au fost găsite, unii cercetători au susținut (în mod controversat) că Cucuteni-Tripolie au fost o societate feminină, pacifistă, care a supraviețuit prin comerț abil. Existau câteva obiecte "de gen" masculin, dar nu la fel de multe.
Deși așezările acestei culturi au crescut uneori până la a deveni cele mai mari de pe Pământ la acea vreme, arheologii nu au găsit nicio dovadă de sclavie și cred că au fost în cele din urmă exterminați odată cu expansiunea teritorială a unei alte culturi, Kurgans, între anii 3000-2800 î.Hr.
Deci, ce este cu arderea și reconstrucția?
Pentru a incendia în mod intenționat o întreagă așezare, ar fi fost nevoie de cantități uriașe de combustibil, precum și de un efort comunitar foarte bine organizat. Au existat unele experimente care au încercat să reproducă rezultatele acestor arderi de așezări antice, dar, potrivit cercetării, "niciun experiment modern nu a reușit încă să reproducă cu succes condițiile care ar fi lăsat în urmă tipul de dovezi care se găsesc în aceste situri neolitice incendiate, dacă structurile ar fi ars în condiții normale".
O altă teorie este că reînnoirea urbană a jucat un rol cheie, chiar și în anul 5.000 î.Hr. Casele lor cu lut și paie ar fi fost susceptibile de deteriorare în timp și este posibil ca ei să fi avut probleme cu termitele - sau echivalentul antic. S-ar putea ca ei să se fi autoprovocat acest ritual de ardere și reconstrucție pentru a scăpa de dăunători și, posibil, și de boli.
Și mai există și teoria "domiciliului" - care susține că clădirile au fost arse "într-un ritual, regulat și deliberat pentru a marca sfârșitul "vieții" casei". Deși nu știm dacă au fost făcute sacrificii umane, teoria postulează că membrii culturii Cucuteni-Tripolie credeau că obiectele inanimate, cum ar fi casele, aveau suflete sau spirite.
Dar cercetările indică în continuare o distrugere sistematică a întregii așezări pentru a lăsa în urmă genul de dovezi care au fost găsite în siturile arheologice.
Să fi fost ceva simbolic din punct de vedere spiritual în ceea ce privește curățarea orașului pentru fiecare generație; un obicei de a forța o regenerare dramatică asupra lor înșiși?
Dintre cele 150 de situri Cucuteni-Tripolie care au fost identificate, este demn de remarcat faptul că nu există cimitire Cucuteni (și foarte puține cimitire Tripolie), ceea ce îi face pe cercetători să creadă că aceștia aveau o relație profund unică cu moartea și doliul, care a dus la primele cazuri de incinerare sau la predarea cadavrului către Mama Natură prin consumul acestuia de către păsări. (Au fost găsite și statui ale unor zeițe ale păsărilor în aceste situri).
Dar, în cea mai mare parte, scheletele lor nu au fost găsite - sau, dacă au fost găsite, au fost departe de așezări. De asemenea, este interesant de remarcat faptul că au fost găsite câteva rămășițe ale unor femei și copii sub case, ceea ce sugerează că acestea ar putea reprezenta casa și structura familială a societății. Dar pur și simplu nu există încă suficiente informații despre civilizația noastră misterioasă pentru a trage concluzii de genul "Ah-Hah!". Deocamdată, trebuie să așteptăm cu sufletul la gură - și cu lopeți - pentru a vedea ce urmează să aflăm de la această civilizație misterioasă
