La 26 aprilie 1564, în Stratford-upon-Avon, Warwickshire, Anglia, s-a născut dramaturgul, poetul și actorul englez William Shakespeare, considerat cel mai mare scriitor al literaturii de limba engleză. A fost fiul lui John Shakespeare, un negustor de mănuși de succes și un membru al consiliului municipal, originar din Snitterfield și al lui Mary Arden, fiica unui prosper fermier. Se presupune că Shakespeare a fost școlit la Scoală de Gramatica din Stratford.
În 1579, când Shakespeare avea 15 ani, o femeie dintr-un sat învecinat s-a înecat în Avon. Moartea sa a fost considerată un accident, dar se poate să fi fost o sinucidere. Mai tărziu în "Hamlet" Shakespeare a lăsat nerezolvată întrebarea dacă Ofelia murise într-un accident sau din voință proprie.
În această perioadă 1580-1582, este posibil ca William să fi petrecut această perioadă ca profesor la familia romano-catolică Houghton din Lancashire.
În 1582, la vârsta de 18 ani, Shakespeare s-a căsătorit cu Anne Hathaway în vârstă de 26 de ani. Curtea consistorială al Diocezei de Worcester („Diocese of Worcester”) a emis certificatul de căsătorie la 27 noiembrie. Martorii ceremoniei fiind Fulk Sandalls și John Richardson; căsătoria se pare că a fost grăbită de faptul că mireasa era însărcinată. După căsătorie, se știu puține lucruri despre William Shakespeare, până la apariția sa la Londra, pe scena literară.
În 1583, Anne a dat naștere unei fete, Susanna, botezată pe 26 mai, iar în 1585 i se nasc doi copii gemeni, băiatul Hamnet și fata Judith.
În 1592, Shakespeare era deja suficient de cunoscut pentru a atrage atenția lui Robert Greene, care îl acuza de plagiat: "o cioară parvenită, împodobită cu penele noastre".
În perioada 1593-1594, teatrele au fost închise din cauza ciumei, Shakespeare a publicat două poeme narative pe teme erotice, "Venus și Adonis" și "Violul Lucretiei". Le-a dedicat lui Henry Wriothesley.
În 1596 moare fiul sau Hamnet din cauze necunoscute la vârstă de 11 ani și a fost îngropat la 11 august. S-a sugerat adesea că versurile din "Regele John" ce încep cu "Durerea umple camera fiului meu absent" reflectă durerea lui Shakespeare. În 1598 Shakespeare se mută în parohia "Sf. Elena", în Bishopgate și apare în capul unei liste a actorilor la o piesă ("Every Man în his Humor") de Ben Johnson.
În 1599, două dintre proiectele timpurii ale sonetelor "138" și "144" au apărut în "The Passionate Pilgrim", publicată sub numele lui Shakespeare, dar fară permisiunea lui.
În anul 1603, "Hamlet" a fost tipărit pentru prima dată în acest an. Este cea mai mare dramă a lui Shakespeare.
În 1609 își publica sonetele, poezii de dragoste majoritatea (126) cărora - piperate de insinuări homoerotice - sunt închinate unui tânăr ("frumos stăpân"), și restul (28) închinate amantei sale, o doamnă brună (the dark lady). Aluziile pe tema amorului masculin sunt un ecou ale situațiilor ambigue și jocurilor de cuvinte din comediile sale, și vor cauza un anumit efort cenzorial din partea lui John Benson care, la douăzeci și patru de ani după moartea lui Shakespeare îi publica poemele în așa fel încât să ascundă aspectul lor homoerotic. Se presupune că în 1613 William că s-a retras la Stratford.
La 23 aprilie 1616, Stratford-upon-Avon, Warwickshire, Anglia, Wiliam Shakespeare trece în neființă, la vârsta de 52 de ani. Astăzi piesele sale sunt jucate și citite mai des și în mai multe tari ca niciodată. În peste un milion de cuvinte scrise, în peste 20 de ani, el a sintetizat întreagă gamă de emoții și conflicte omenești cu o precizie care rămâne remarcabilă și în ziua de azi. După cum a spus ilustrul poet și dramaturg contemporan cu el, Ben Jonson, "Shakespeare nu a aparținut unei epoci, el este atemporal".
Îm anul 1623, John Heminges și Henry Condell, doi dintre prietenii lui Shakespeare, de la King's Men, au publicat "First Folio", o ediție colectată cu piesele lui Shakespeare. Acesta conținea 36 texte, inclusiv 18 tipărite pentru prima dată. Multe dintre piese au apărut deja în cărți subțiri realizate din foi de hârtie împăturite de două ori pentru a face patru foi. Nici o evidență sugerează că Shakespeare a aprobat aceste ediții. Alfred Pollard a numit unele dintre ele "versiuni rele", din cauza textelor lor adaptate, parafrazate sau deformate, care prin unele locuri au fost reconstruite din memorie.