1343 Cu aproximatie, acesta pare sa fie anul in care s-a nascut Geoffrey Chaucer, in Londra, Anglia. A fost un poet englez, unul dintre cei mai valorosi ai secolului al XIV-lea, „ultimul poet al evului mediu si primul poet al noilor timpuri”. [1] Chaucer era fiul unui prosper negustor de vinuri din Londra, membru al clasei de mijloc aflata in ascensiune. Averea tatalui sau i-a dat posibilitatea sa studieze si i-a asigurat accesul in lumea nobililor si a casei regale. [2]
1348-1349 Pe cand era copil, a supravetuit primei si celei mai cumplite epidemii de ciuma, in timpul careia au murit 1,5-2 milioane de oameni din populatia Angliei, de 4-5 milioane la acea vreme, cei mai multi pe parcursul a numai opt luni. [2]
1359 In acest an, pleaca intr-o expeditie in Franta, unde este luat prizonier si rascumparat de rege cu o suma uriasa de bani. Întors din captivitate, Chaucer primeste o slujba la curtea regala si intră in suita lui John of Gaunt, duce de Lancaster. [1]
1360 Este numit paj la curtea regelui Edward al III-lea; ulterior, a devenit membru al casei regale si a legat o prietenie pe viata cu unul dintre fii regelui, John de Gaunt. Din acest moment, soarta lui Chaucer a fost strans legata de cea a casei regale engleze, incluzandu-i pe nepotul lui Edward, Richard al II-lea, care a urmat la tron in 1377, si pe fiul lui John de Gaunt, Henry Bolingbroke, care a ocupat tronul in 1399. [2]
1360-1372 Aceasta este prima perioada, din cele trei, a creatiei literare a lui Chaucer, faza uceniciei sale poetice in care se resimte influenta formelor franceze. In aceasta perioada a elaborat o traducere a „Romanului Trandafirului” si „Cartea Ducesei”, o elegie pentru sotia lui John Gaunt, Blanche. [2]
1366 In acest an, se casatoreste cu Philippa De Roet, o doamna de onoare de la curtea reginei.[1]
1372-1385 Intre acesti ani, este situata cea de-a doua perioada a creatie sale literare. In 1372, in timp ce se afla intr-o misiune comerciala din insarcinarea Coroanei, Chaucer a vizitat Italia. Aici s-a familiarizat cu lucrarile lui Dante, Boccaccio si Petrarca, a caror influenta se remarca in „Casa faimei”, „Parlamentul nebunilor” si „Troilus si Cresida”.[2]
1385-1400 Ultima perioada a evolutiei sale poetice, este reprezentata de lucrarile sale de maturitate, incepand din 1386, cu originalele „Povestiri din Canterbury”. Aceasta viziunesintetica asupra expresiei engleze native a lui Chaucer, cu influente ale surselor franceze si italiene , ne induce oarecum in eroare. Un inalt grad de originalitate, la care se adauga prelucrarea surselor de inspiratie se remarca in toate perioadele de creatie ale carierei lui Chaucer. [2]
Importanta mostenirii literare a lui Chaucer este conferita de prezenta elementelor traditionale si impletirie lor intr-o viziune artistica unica. Maretia lui ca poet e ilustrata foarte clar de capodoperele sale, „Troilus si Cresida” si „Povestiri din Canterbury”.[2]
„Troilus si Cresida”, cea mai mare dintre lucrarile complete ale lui Chaucer, ar fi fost suficienta pentru a-i asigura un loc de cinste in literatura engleza, printre gigantii acesteia, chiar in absenta „Povestirilor din Canterbury”.[2]
In ultima perioada a vietii, in perioada de dizgratie a familiei Lancaster, Chaucer isi pierde functiile, moment in care au inceput sa apara si problemele financiare.
1399 Cand pe tronul Angliei s-a urcat Henric al IV-lea, Chaucer i-a adresat o poezie lirica cu caracter comic, plangandu-se de saracia in care se gasea, - "Jalba lui Chaucer catre punga sa goala" ("The Complaint of Chaucer to his Empty Purse"). Noul rege a dat ascultare cererii sale si i-a acordat o pensie, de care, insa, nu s-a mai putut folosi multa vreme.[1]
1400 La 25 octombrie, Chaucer a murit si a fost inmormantat la Westminster Abbey, unde ulterior au fost inmormantati si alti scriitori. În jurul mormantului lui Chaucer s-a format panteonul literaturii engleze - "coltul poetilor" din Westminster Abbey.[1]
Maretia lui Chaucer ca poet deriva nu numai din locul lui de onoare ca cel dintai mare scriitor al Angliei si din maiestria lui de deschizator de drum in arta expresivitatii in materie de limba engleza, ci si din redefinirea fundamentala operata de el in domeniul posibilitatilor de expresie poetica.[2]
Bibliografie:
- http://ro.wikipedia.org/wiki/Geoffrey_Chaucer
- Daniel S. Burt, 100 cei mai mari scriitori ai lumii, Editura Lider, trad. Anca Irina Ionescu, Bucuresti, 2005