1770 La 7 aprilie, în Cockermouth, Lake District, Anglia, s-a nascut William Wordsworth. A fost un poet englez din prima perioadă a romantismului. Şi-a pierdut ambii părinţi la o vârstă fragedă (tatăl, care era agent comercial al unui nobil, pe când avea cinci ani şi mama, la opt ani). Moartea părinţilor i-a despărţit pe cei cinci copii, William resimţind foarte dureros separarea de sora sa, Dorothy.
1778 A urmat Hawkshead Grammar School din Lancashire (acum Cumbria), ale cărui împrejurimi naturale au statornicit puternica legătură între viitorul poet şi natură şi viaţa simplă de la ţară. După ce şi-a făcut studiile la Cambridge, era de aşteptat ca Wordsworth să intre în rândurile clerului, profesie pe care n-a vrut s-o îmbrăţişeze.
1791 A petrecut un an în Franţa, observând la faţa locului evenimentele revoluţiei, pe care, cel puţin la început şi spre deosebire de majoritatea contemporanilor săi englezi, a sprijinit-o cu entuziasm. In această perioadă a avut o legătură amoroasă cu o franţuzoaică, Annette Vallon, care i-a născut o fiică, un secret ascuns cu multă grijă, ce va fi dezvăluit abia în secolul al XX-lea. Lipsa de bani l-a obligat să se întoarcă în Anglia, iar războiul cu Franţa care a izbucnit la scurt timp după aceea i-a despărţit pe cei doi vreme de zece ani. Nu s-au căsătorit niciodată, aşa cum plănuiseră la început. Deziluzia crescândă provocată de cursul revoluţiei şi scepticismul tot mai pronunţat care pusese stăpânire pe el sub influenţa unor gânditori radicali din Londra precum William Godwin l-au adus în pragul unei căderi psihice din care şi-a revenit datorită unei moşteniri neaşteptate lăsate de un prieten pe care îl ajutase în ultimii ani, înainte de a fi răpus de o boală incurabilă.
1797 In acest an, Wordsworth s-a împrietenit cu Coleridge, şi amiciţia lor s-a dovedit a fi una dintre cele mai productive din istoria literaturii. Cei doi au elaborat împreună mijloacele de revitalizare a literaturii engleze promovând un nou limbaj poetic menit să restaureze poezia ca instrument al adevărului. În prefata la „Baladele lirice”, considerate drept principalul manifest al romantismului englez, Wordsworth ridiculizează maniera stătută şi artificială a poeziei din secolul al XVIII-lea. Poetul, scrie el, ar trebui să fie „un om care vorbeşte oamenilor" în limbajul uzual al lucrurilor obişnuite, evitând grandoarea şi „emfaza şi frazeologia inutilă"; el trebuie să stimuleze interesul pentru atributele esenţiale ale experienţei umane cu „furtuna şi strălucirea soarelui, cu succesiunea anotimpurilor, cu frigul şi arşiţa, cu pierderea prietenilor şi a celor dragi, cu injurii şi resentimente, recunoştinţă şi speranţă, cu teamă şi durere. Acestea şi altele asemănătoare sunt sentimentele şi obiectele care îi interesează".
1798 Publicarea „Baladelor lirice” reprezintă probabil evenimentul cel mai de seamă din istoria literaturii engleze. În colaborare cu Coleridge, Wordsworth a iniţiat o revoluţie literară şi a revitalizat literatura, stabilinclu-i un curs modern în care mai este cantonată şi în prezent. Dacă aşa cum a afirmat Wordsworth, „copilul este tatăl omului", experienţele lui timpurii reprezintă cheia dezvoltării sale.
Poeziile din volumul „Balade lirice” se remarcă printr-o redefinire revoluţionară a stilului poetic şi a subiectului care extinde sfera de cuprindere a poeziei şi mijloacele de redare a experienţei în mod direct şi cinstit. Acest lucru este demonstrat în subiectele în mod deliberat banale din baladele simple ale lui Wordsworth, cum ar fi „Idiotul” şi „Suntem şapte”, şi meditaţia lirică „Tintern Abbey” care îşi abordează subiectul caracteristic recurgând la jocul dintre natură şi imaginaţie pentru explorarea lumii senzoriale externe şi dezvăluirea funcţionării interne a gândirii contemplative. Pentru Wordsworth, descrierea naturii înlocuieşte experienţa directă, şi în cele mai bune lucrări ale sale manifestă un spirit novator, ceea ce conferă poeziei o profunzime şi o veridicitate neegalate până atunci.
1799 La un an după apariţia primei ediţii a „Baladelor lirice” (o a doua ediţie mai lungă a fost publicată în 1800), Wordsworth şi sora sa s-au mutat înapoi la Lake District, unde au rămas tot restul vieţii. Acolo el s-a căsătorit cu o prietenă din copilărie, Mary Hutchinson, cu care a avut cinci copii.
1843 In restul vieţii lui Worsworth au fost puţine evenimente dramatice, dar s-a bucurat în măsură tot mai mare de aprecierea publicului, culminând în acest an cu numirea lui ca poet laureat, în condiţiile unui declin la fel de constant al talentului său poetic. Cea mai mare realizare poetică a lui Wordsworth a rămas însă nepublicată în timpul vieţii sale. După apariţia „Baladelor lirice”, a început să lucreze la un amplu poem filozofic care sintetiza toate gândurile lui despre om, natură şi societate. Din acesta a văzut lumina tiparului numai „Excursul” (1814), însă partea profund personală care a devenit „Preludiul” a fost încheiată în 1805 şi revizuită apoi pe tot parcursul vieţii. Subtitlul acesteia, „Creşterea minţii unui poet”, sugerează intenţia lui Wordsworth de a trasa autobiografic stadiile dezvoltării sale din copilărie până în momentul apariţiei „Baladelor lirice”. „Preludiul” este unic în poezia engleză prin faptul că seamănă cu un roman psihologic modern în versuri care îşi propune să sondeze conştiinţa interioară. În acest poem, Wordsworth recreează în plan imaginar diversele momente concrete şi specifice şi amintirile care au generat apariţia lui.
La o evaluare onestă a remarcabilei contribuţii literare a lui Wordsworth trebuie avute în vedere mai întâi umbra lungă a forţei lui poetice în declin şi transformarea lui de la măreţia timpurie a gânditorului original şi rebel la conformismul pios al poetului ocazional şi mediocru de mai târziu. S-a spus că Wordsworth a încetat să mai creeze poezii importante încă din 1805, dar a continuat să scrie încă patruzeci şi cinci de ani, dezavuându-şi stanţele sfidătoare şi devenind purtătorul public de cuvânt al stabilimentului pe care l-a atacat în tinereţe. Cu toate acestea, declinul originalităţii lui Wordsworth nu trebuie să estompeze măreţia realizărilor lui.
1850 La 23 aprilie, in Rydal Mount, Regatul Unit, William Wordsworth s-a stins din viata. In pofida declinului permanent al geniului lui Wordsworth, la moartea lui, Matthew Arnold, în „Versuri memoriale”, considera că pierderea este imensă, iar Wordsworth merită să ocupe un loc în panteonul literar, alături de Goethe şi Byron, printre cele mai mari voci ale poeziei.
