1608 La 9 decembrie, in Londra, Anglia, s-a nascut John Milton. A fost un poet englez, faimos pentru poemul epic in versuri albe, „Paradise Lost” (Paradisul Pierdut), care reprezinta una dintre pietrele de temelie ale literaturii engleze. [1] Tatal lui era un om de afaceri prosper care i-a pus la dispozitie fiului sau profesori particulari adusi de la Londra si Cambridge. [2]
1625-1629 In aceasta perioada, Milton urmeaza Colegiul lui Hristos al Universitatii Cambridge. Aici a fost poreclit Doamna din Colegiul lui Hristos, pentru infatisarea si seriozitatea lui. Odata cu absolvirea colegiului a obtinut titlul de „Bachelor of Art”. [2]
1632 Tot in cadrul Universitatii Cambridge, obtine titlul de „Master of Art”, dupa care si-a mai continuat studiile formale la mosia tatalui sau din Windsor. Milton vorbea fluent latina, greaca, italiana si ebraica si cunostea Biblia pe dinafara. [2]
1637 Inainte de a implini 30 de ani, moment care marcheaza sfarsitul perioadei de izolare, Milton scrisese „L’Allegro” si „Il Penseroso” (meditatii poetice asupra vietii active si contemplative), farsele „Arcades” si „Comus” si elegia pastorala „Lycidas”. [2]
1638 Milton a plecat din Anglia pentru o calatorie de cinsprezece luni pe continent; a vizitat Florenta, Roma, Neapole si s-a intalnit cu personalitati importante, cum ar fi juristul olandez Hugo Grotius si Galileo Galilei. S-a intors in Anglia intr-un moment in care conflictul generat de problema autoritatii regale a impins tara in razboi civil. [2]
In urmatorii douazeci de ani, Milton a fost alaturi de puritanii radicali si a jucat un rol-cheie in configurarea destinului fortelor parlamentare care i se opuneau lui Carol I. S-a aflat in centrul dezbaterilor si controverselor politice ale vremii sale, publicand tratate in care lua atitudine impotriva controlului exercitat de episcopi asupra Bisericii, se exprima in favoarea libertatii presei si a acceptarii divortului in cazul incompatibilitatii dintre soti. [2]
1642 S-a casatorit cu prima dintre cele trei sotii ale sale, Mary Powel, care s-a incheiat cu o despartire dupa primele sase saptamani, desi mai tarziu Mary s-a intors la el si i-a daruit trei fiice. [2]
1649 In timpul administratiei lui Oliver Cromwell, Milton a fost secretar de latina al Consiliului de Stat, fiind insarcinat sa justifice actiunile guvernului sau acasa si in strainatate. Odata cu Restaurarea, perspectivele de viata ale lui Milton se profilau amenintator. A fost inchis un timp, iar dupa eliberare s-a retras pentru a-si relua indeletnicirile literare pe care le abandonase in favoarea serviciului public. [2]
1651 Vederea i-a slabit foarte mult, ajungand la orbire totala, astfel ca a devenit dependent de fiicele sale in ceea ce priveste scrisul si cititul. [2]
Milton a continuat sa il apere pe Cromwell si guvernul Commonwealth-ului in a sa „Eikonoklastes” precum si in pamfletele in limba latina „First Defense of the English People” (Prima aparare a poporului englez, 1651), „Second Defense of the English People” (A doua aparare a poporului englez, 1654) si „Defense of Himself” (Apararea sinelui, 1655). „Paradise Lost” (Paradisul pierdut, 1667) si urmarea sa mai putin reusita „Paradise Regained” (Paradisul regasit, 1671) au fost scrise cand a orbit si cand se afla intr-un oarecare pericol politic (dupa restaurarea lui Carol al II-lea), ca si „Samson Agonistes” (1671), o drama poetica bazata pe modelul tragediei clasice grecesti, dar cu subiect biblic, o piesa de teatru puternica, desi nespecifica genului. [1]
1674 La 8 noiembrie, la Londra, Anglia, John Milton s-a stins din viata, in urma unei insuficiente renale. A fost inmormantat in cimitirul bisericii Sf. Giles Cripplegate din Londra. [3]
Milton a fost etichetat nejustificat drept apologet puritan, asociat cu fanatismul inflexibil, dar este mai corect sa vedem in el un liber-cugetator ale carui incercari de a defini ortodoxia crestina sunt originale, chiar daca au starnit controverse. Incepand cu romanticii, critica a adoptat o atitudine revizionista fata de Milton, subliniind discrepanta dintre geniul lui artistic si intentii. Intr-o declaratie celebra William Blake a afirmat ca „motivul pentru care Milton a scris in catuse atunci cand s-a referit la ingeri si la Dumnezeu, si in libertate atunci cand a abordat tema diavolilor si a infernului rezida in faptul ca era un Poet adevarat si facea parte din partidul Diavolului fara sa isi dea seama”. Shelley, filtrandu-l pe Milton si „Paradisul pierdut” prin prisma propriei sale imagini rebele, merge chiar mai departe si afirma ca Satana este adevaratul erou al poemului. „Milton a incalcat atat de flagrant crezul popular (daca aceasta poate fi considerata o incalcare)”, sustine Shelley, „incat afirma ca nu se poate vorbi de superioritatea morala a lui Dumnezeu fata de Diavol. Iar aceasta cutezatoare nesocotire a scopului moral direct este cea mai hotaratoare dovada a geniului lui Milton”. Faptul ca a fost posibila o asemenea interpretare perversa a lui Milton reprezinta o marturie a spiritului lui artistic, caci in „Paradisul pierdut” el a incercat „sa justifice purtarile lui Dumnezeu fata de oameni” invocand o lupta corecta dintre fortele binelui si ale raului. A explorat in profunzime si conflictul etern din natura umana dintre credinta si afirmarea eului. [2]
Bibliografie:
- John Milton, ro.wikipedia.org - accesat la data de 12.09.2013
- Daniel S. Burt, 100 cei mai mari scriitori ai lumii, Editura Lider, trad. Anca Irina Ionescu, Bucuresti, 2005
- John Milton, en.wikipedia.org - accesat la data de 13.09.2013