1895 La 17 aprilie, la Giurgiu, s-a nascut poetul, prozatorul si traducatorul roman Ion Vinea (pseudonimul lui Ioan Eugen Iovanache). Fiul lui Alexandru Iovanache, mosier, si al Olimpiei (nascuta Vlahopol).
1912 Impreuna cu Tristan Tzara si Marcel Iancu infiinteaza revista "Simbolul", in care debuteaza cu poezii originale.
1913 Colaboreaza la "Noua revista romana", apoi la "Rampa", "Facla" si "Seara".
1915 Editeaza impreuna cu Tristan Tzara revista "Chemarea". Redactor la "Desteptarea economica si sociala", la "Omul liber" si la "Adevarul".
1916-1919 A fost mobilizat la Iasi.
1919-1931 Fondeaza si conduce "Contimporanul", revista reprezentativa pentru avangardismul romanesc; succede directoratului lui N. D. Cocea la ziarul "Facla". Prezenta publicistica laborioasa la "Evenimentul zilei", dar si la "Gandirea", "Adevarul literar si artistic" s.a. Debuteaza editorial cu vol. de proze "Descantecul" si "Flori de lampa" (1925), urmat de "Paradisul suspinelor" (1930). Poeziile publicate in periodice apar in volum in anul mortii ("Ora fantanilor", 1964), iar postum romanul "Lunatecii" (1965). "Venin de mai", ramas neterminat, e tiparit in 1971; de asemenea, o parte din "Publicistica literara" (1977). Traduceri remarcabile din Shakespeare si Edgar Allan Poe intregesc profilul unui scriitor care a marcat o intreaga epoca atat prin atitudinea avangardistului fata de opera "definitiva", cat si prin deschiderile stilistice si de viziune ce caracterizeaza scrisul sau, disimulativ si proteic.
1924 Dupa studii elementare si medii la Institutul „Sf. Vineri" si la Liceul „Sf. Sava" isi ia licenta in drept la Universitatea din Bucuresti.
1928-1932 Deputat de Roman.
1938-1944 Presedinte al Uniunii Ziaristilor profesionisti.
1964 La 6 iulie, la Bucuresti, Ion Vinea trece in eternitate.
In literatura romana moderna, Vinea ramane un "caz" in primul rand prin amanarea, datorata orgoliului sau atitudinii iconoclaste fata de textul considerat "definitv", a debutului editorial in poezie, desi vocea sa lirica fusese prinsa (si recunoscuta ca atare) de catre I. Pillat si Perpessicius in "Antologia poetilor de azi" (1925) si, mai tarziu, de Vladimir Streinu in "Literatura romana contemporana".