1928 La 13 august, la Oarda de Sus, jud. Alba, s-a nascut prozatorul roman Ion Lăncrănjan. Familie de tărani: tatal, Ilie Lăncranjan, si mama Iova (nascuta Romcea).
1942 Urmeaza Scoala de ucenici de pe langa uzinele Astra din Brasov, apoi o scoala metalurgica la Campina.
1944-1974 Este prezent cu nuvela "Pe tacute" in antologia lui C. Regman (Nuvela romaneasca contemporana), dar pana in acel moment isi stransese deja povestirile si nuvelele in volumele: "Eclipsa de soare" (1969), "Fragmentarium" (1969), "Vuietul" (1969), "Ploaia de la miezul noptii" (1973). Intensa activitate publicistica s-a materializat in vol. de insemnari "Nevoia de adevar" (1978) si un altul de articole si eseuri, "Cuvant despre Transilvania" (1982), starnind numeroase reactii si controverse. A urmat vol. de articole "Vocatia constructiva" (1983) si romanul "Toamna fierbinte" (1986).
1951 Din acest an este elev al Scolii de literatura „Mihai Eminescu".
1953 Dupa absolvirea Scolii de literatura lucreaza ca redactor la "Tanarul scriitor", apoi la "Luceafarul", "Gazeta literara", "Viata Romaneasca" - pana in 1967, cand se dedica numai literaturii si unor activitati obstesti.
1954 Debutul ca prozator in "Tanarul scriitor", cu nuvela "Cordovanii", nucleul viitorului roman cu acelasi titlu. A mai publicat in "Tribuna", "Ramuri", "Steaua", "Ateneu", "Manuscriptum", "Saptamana" si "Romania Mare".
1963 Debutul editorial cu romanul "Cordovanii". Alte romane: "Caloianul" (1975), "Suferinta urmasilor" (1978), "Fiul secetei" (1979). "Drumul cainelui" (1974) e o povestire mai ampla.
Dupa o perioada de relativa izolare, publica ampla nuvela "Lostrita" (1990) si vol. de povestiri "Omul de sub munte" (1990).
1963 I se acorda Premiul de Stat si Premiul Uniunii Scriitorilor, ambele in acest an.
1980 Deputat in Marea Adunare Nationala, circumscriptia electorala Dracsenei – Teleorman.
1991 Scris in 1987, romanul "Cum mor taranii" apare postum. A mai ramas in manuscris tetralogia "Coridorul puterii", cuprinzand "Suburbiile vietii" (1994), "Melancolia taranii", "Ratiunea suprema" si "Dupa asfintit, a treia zi".
1990 I se decerneaza Premiul anual de publicistica al revistei "Romania Mare". Autodidact, produs tipic al epocii sale, Lancranjan isi axeaza unilateral epica, de vadita tendinta moralizatoare, pe ideea soartei taranului, intr-o lume ostila, pervertita de obsesia luptei pentru putere. Credinta, pana in ultima clipa, in teza si spiritul partinic i-a ingustat si mai mult viziunea artistica.
1991 La 6 martie, la Bucuresti, moare prozatorul roman Ion Lăncrănjan.
