1816 La 12 august, la Bucuresti, s-a nascut prozatorul Ion Ghica. Fiu al banului Dimitrie (Tache) Ghica si al Mariei (nascuta Campineanu), sora lui I. Campineanu. Frate cu Pantazi Ghica. Incepe studiile in familie si la Scoala greceasca, apoi cu prof. francez J. A. Vaillant.
1831-1834 Continua studiile la Scoala de la "Sf. Sava".
1836 Trimis la Paris pentru continuarea liceului, isi ia bacalaureatul in litere.
1838 Obtine titlul si in stiinte. Se inscrie la Ecole des Mines.
1840 Obtine diploma de inginer. Intors in tara cu planuri de modernizare a exploatarilor miniere, este primit cu ostilitate si i se refuza orice functie, din pricina activitatii politice din anii studentiei si a colaborarii sale cu I. Campineanu.
1842-1843 Trecand in Moldova, este prof. la Acad. Mihaileana din Iasi, deschizand cursurile cu o prelegere "Despre importanta economiei politice". Elaboreaza un plan de reorganizare a invatamantului din Moldova, pune bazele Societatii secrete „Fratia", impreuna cu N. Balcescu si Christian Teii.
1844 Scoate cu Alecsandri, Kogalniceanu si Panait Bals, revista "Propasirea". Tot in acest an se intoarce la Bucuresti.
1844-1846 Intreprinde o lunga calatorie prin Italia, Franta, Anglia, fiind ales, la Paris, presedinte al Societatii Studentilor Romani.
1847 Se casatoreste cu Alexandrina, fiica generalului Mavros.
1848 Este trimis special al Comitetului Revolutionar la Constantinopol. Dupa inabusirea revolutiei ramane zece ani in exil.
1854-1858 Este numit bey (guvernator) al insulei Samos; perioada este colorat evocata in "Scrisori" si in "Amintiri din pribegia dupa 1848", cele doua opere capitale ale prozatorului.
1859 Dupa Unire, este presedinte al Consiliului de Ministri, ministru de interne, functii ce i se vor incredinta si dupa 1866 (conservator, Ghica devenise anticuzist).
1865 Incepe publicarea seriei de "Convorbiri economice".
1874 Membru al Academiei Romane.
1876-1882; 1884-1887; 1890-1893; 1894-1895 In decursul acestor perioade, Ghica a detinut functia de presedinte al Academiei Romane.
1877 Director general al teatrelor.
1881-1891 Ministru al Romaniei la Londra, perioada in care redacteaza studiul "Pamantul si omul" (neterminat) si "Scrisori catre V. Alecsandri", aparute in "Convorbiri literare" (din 1879), apoi in volum (1884; ed. definitiva, 1887).
1891 Bolnav, se intoarce in tara, retragandu-se la mosia sa de la Ghergani.
1897 La 22 aprilie, Ghergani, jud. Dambovita, Ion Ghica trece in nefiinta.
Ghica a fost „un mare scriitor ocazional, ca sa nu spunem un diletant in literatura. Nimeni ca dansul, nici Filimon, pe care-l admira si l-a urmat, depasindu-l, nici chiar Odobescu, arheologul scriitor, care a reusit sa faca sa se uite arheologul in profitul scriitorului, n-au reusit sa invie trecutul cu atata fireasca inzestrare a penelului, parca substituit penei" (S. Cioculescu).
Contemporan, si nu dintre cei mai lipsiti de importanta literara, cu M. Eminescu, I. L. Caragiale, T. Maiorescu, Ghica a fost de regula omis din liste si invocat mai ales testimoniar, spre a proba inceputurile lui N. Balcescu sau Gr. Alexandrescu. Lasand prin urmare la o parte "Convorbiri economice", scriere cu intentii stiintifice, dar cu semnificative insule literare, istoricul si criticul literar de astazi se va intoarce la memorialistul "Scrisorilor", fie spre a descoperi un narator din familia lui Creanga, fie premonitii ale fabulosului balcanic explorat pe urmele sale de M. I. Caragiale, T. Arghezi, I. Barbu, fie un predecesor al balcanismului picaresc din P. Istrati si Z. Stancu.