1650 Acesta ar fi cu aproximatie anul nasterii lui Antim Ivireanul. Mitropolit, tipograf, desenator, xilograf, caligraf, pictor, sculptor, orator, ecleziastic si om politic. Georgian de origine, robit de turci, ajunge la Constantinopol, de unde este adus in Tara Romaneasca de Constantin Brancoveanu pentru a fi utilizat la realizarea planurilor sale culturale.
1690 Venit mirean, se calugareste.
1694 Ajunge egumen de Snagov.
1705 Este numit episcop de Ramnic.
1708 Ajunge mitropolit Ungrovalahiei. Desfasoara o multipla activitate: indrumator al tiparnitelor , traducator si luptator pentru triumful limbii romane in biserica , educator al clerului, ctitor, patriot .
1711 Amestecul in politica Tarii Romanesti declanseaza conflictul cu Brancoveanu; interventia la patriarhul ecumenic impotriva imixtiunilor abuzive ale lui Hrisant Notaras in treburile bisericii romanesti agraveaza situatia lui Antim.
1716 Banuielile si intrigile tesute in jurul sau, acuzate sub N. Mavrocordat, precipita sfarsitul tragic al mitropolitului.
Tot ce a agonisit intr-un sfert de secol cat a trait in Tara Romaneasca, a investit in monumentul de arhitectura din Bucuresti, Manastirea Antim, unde ar fi vrut sa se odihneasca dupa trecerea in eternitate. In drumul spre locul exilului, macelarit de garda domnitorului, trupul i-a fost aruncat intr-un afluient al Maritei, Tungia, langa Adrianopol. Faima acestui “Aldo Manuzio al romanilor” a depasit frontierele tarii, patrunzand in lumea savanta a occidentului. Lucrari tiparite de Antim sunt mentionate de Bernard de Mountfaucon in Paleografia graeca, dupa cum un exemplar al "Didahiilor" – semnat de slavistul si bibliograful J. S. G. Simmons – se gaseste la Londra. Alaturi de Coresi, Antim ramane cel mai mare tipograf din cultura noastra medievala, inainte de a fi opera care il aseaza intre marii oartori bisericesti ai tuturor timpurilor, "Didahiile" reprezentand o carte de atitudine.