1834 La 23 iunie, in casele parintesti de la Curtea-Veche, se naste, la Bucuresti, Alexandru I. Odobescu.
1844 Alexandru Odobescu devine elev al Colegiului Sf. Sava din Bucuresti.
1850 In noiembrie, Alexandru Odobescu pleaca la Paris pentru desavarsirea studiilor, devenind elevul lui Alfred Dumesnil, ginerele lui Jules Michelet.
1851 La 17 martie, Odobescu prezinta, la Paris, in cadrul Cercului romanilor, conferinta "Viitorul artelor in Romania".
In mai, in primul numar al revistei "Junimea romana", ce apare la Paris, publica, nesemnat, articolul Muncitorul roman.
1852 In ianuarie apare "Calendarul popular", editat de C. A. Rosetti si Winterhalder, in paginile caruia va publica, fara semnatura, fragmentul istoric "Fecioara din Orleans".
La 3 august, insotindu-l pe tatal sau, pleaca intr-un voiaj de o saptamana la Londra.
1853 Intre 11-13 decembrie isi sustine examenul de studii, obtinand mentiunea "assez bien" .
1854 La 8 octombrie, in drum spre tara, se opreste la Koln, apoi la Dresda, Praga, trece prin Pesta si, pe Dunare, cu vaporul ajunge la Giurgiu, de unde se indreapta spre Bucuresti cu birja.
1855 La 28 mai publica poezia "Oda Romaniei", in paginile revistei "Romania literara", ce aparea la Iasi.
In septembrie, in aceeasi "Romania literara", publica studiul "Despre satira latina", o demonstratie de eruditie putin obisnuita in presa noastra literara la acea vreme.
In noiembrie, publica, in paginile "Romaniei literare", poezia "Intoarcerea in tara pe Dunare".
1856 La 6 ianuarie pleaca la Turnu Severin, insotit de maiorul Racovita.
1857 La 1 ianuarie este numit, la Secretariatul de stat, sef al biroului francez, avandu-l ca subordonat, printre altii, si pe Grigore Alexandrescu.
In aprilie impreuna cu C. Cornescu face o excursie la Campu-lung, Pitesti, Curtea-de-Arges. La 11 august moare Ioan Odobescu.
In octombrie in revista „Romanul” publica in foileton nuvela istorica "Mihnea-Voda cel Rau".
1858 La 14 august, Alexandru Odobescu se casatoreste cu Alexandra (Sasa) Prejbeanu, fiica lui Kiseleff, nepoata, in linie materna, a printilor rusi Bagration. Dupa cateva zile, pleaca in voiaj de nunta pe un traseu ce atinge Dresda, Berlin, Paris.
1859 La 21 februarie este numit procuror la sectia a II-a a Curtii de Apel Bucuresti. La 10 Iunie in aceeasi functie, trece la sectia I-a.
1860 In martie incepe publicarea nuvelei istorice "Doamna Chiajna", in „Revista Carpatilor”, condusa de poetul G. Sion. La 25 mai este numit membru al Comisiei documentare.
La 22 septembrie, din insarcinarea lui V. Boerescu, ministrul cultelor si instructiunii publice, formeaza impreuna cu A. T. Laurian, I. Maiorescu, I. Brateanu, P. Cernatescu, Florian Aaron si I. Eliade o "comisie de adunare a materialelor pentru formarea unei istorii nationale". Comisia il va avea ca presedinte pe A. T. Laurian, iar ca secretar pe G. Sion.
1861 In aprilie editeaza „Revista romana”, impreuna cu G. Cretzianu, D. Berindey si P. Iatropol.
1862 La 1 februarie este numit de catre Alex. Ioan Cuza in functia de director in Ministerul Cultelor si Instructiunii Publice pentru departamentul Valahiei. Apare "Cateva ore la Snagov", un fals jurnal de calatorie.
In iulie participa la Brasov la sesiunea Astrei.
In septembrie in paginile "Revistei romane", incepe publicarea romanului lui Nicolae Filimon, "Ciocoii vechi si noi".
1863 La 26 mai este numit provizoriu ministru al Cultelor si Instructiunii Publice, in urma demisiei lui Cristian Tell.
La 31 Iulie este semnat decretul de numire in functia de ministru al Departamentului Cultelor si Instructiunii Publice.
La 17 august, in urma demisionarii lui Ioan Ghica din postul de ministru al Treburilor Straine, Al. Odobescu este desemnat provizoriu pe acest post, pe care il va ocupa pana la 7 septembrie.
La 12 octombrie neimpartasind punctul de vedere al guvernului, privind secularizarea averilor manastiresti, pe care el le vedea destinate unor opere sociale si culturale, Al. Odobescu demisioneaza din functia de ministru al Cultelor si Instructiunii Publice.
1865 La 26 iulie, in familia scriitorului Al. Odobescu se naste o fetita, careia i se da numele Ioana.
1867 In mai, insotit de fiica si sotia sa, pleaca la Paris pentru a definitiva pavilionul romanesc din cadrul Expozitiei universale. El duce cu sine Tezaurul de la Pietroasa. In drum trece prin Viena si Munchen.
1869 In august, impreuna cu V. A. Urechia, pleaca la Copenhaga, unde participa la Congresul international de antropologie si arheologie preistorica.
1870 In aprilie, viziteaza Grecia, impreuna cu prietenul sau C. Cornescu. Dupa o sedere la Constantinopol se indreapta spre Athos.
La 10 septembrie, este ales membru al Societatii Academice Romane, la propunerea lui Al. Papiu-Ilarian.
La 1 octombrie, fiind in Elvetia cu Sasa, hotaraste sa plece singur in Italia. Dupa ce traverseaza lacul Leman, se inscrie pe itinerariul: St. Maurice, Baveno, Milano, Monza, Bologna, Ravenna, Florenta, Roma, Livorno, Pisa, Venetia, pentru ca, la 26 octombrie, sa ajunga la Viena, de unde, cu vaporul se va intoarce acasa.
1871 In iulie, initiaza publicarea unor cercetari asupra asezamintelor antice din Romania. Incepe cu "Notite despre localitatile insemnate prin ramasite antice in districtul Dorohoi", tiparita mai intai in "Monitorul Oficial", apoi preluata de "Trompeta Carpatilor" si "Romanul".
In septembrie, la propunerea sa, sunt alesi membrii onorifici ai Societatii Academice urmatorii carturari straini: Emil Egger (Franta), G. Capellini (Italia), E. Desjardins (Franta), Alexis Uvarov (Rusia), W. Frohner, Ferdinand de Lasteyrie, Charles de Linas, Fr. Bock si A. Ubicini (Franta).
1872 La 15 mai, in revista "Columna lui Traian", condusa de B. P. Hasdeu, incepe publicarea unei ample bibliografii a scrierilor relative la Dacia.
1873 La 15 februarie, publica in revista "Columna lui Traian" pamfletul "Fumuri arheologice scornite din lulele preistorice", comentand ironic unele pretinse descoperiri ale lui Cezar Bolliac.
La 9 decembrie, devine membru-corespondent al Institutului Arheologic din Roma. I se inmaneaza diploma semnata de savantii Lepsius si Mommsen.
1874 Preia conducerea Teatrului National din Bucuresti. In aprilie, face parte, impreuna cu D. A. Sturdza, M. Kogalniceanu, Th. Rosetti si Ioan Slavici, din comisia pentru publicarea documentelor Hurmuzachi.
In iunie, apare una dintre cele mai importante lucrari ale sale, "Pseudocynegeticos".
La 2 august, impreuna cu I. C. Massim, G. Sion si I. Caragiani este numit in comisia pentru examinarea traducerilor din autorii elini.
In octombrie, Ministrul Instructiunii, Titu Maiorescu, initiaza la Universitatea din Bucuresti o serie de cursuri speciale, neprevazute pana atunci in programa de invatamant, invitandu-l pe Al. Odobescu sa sustina cursul de arheologie.
1875 Apar basmele "Jupan Ranica Vulpoiu" si "Tigrul pacalit".
1876 La 28 februarie i se confera medalia "Bene merenti".
1877 La 15 septembrie i se acorda premiul "Nasturel", pentru lucrarea recent aparuta, "Istoria arheologiei".
1878 La 3 martie, impreuna cu B. P. Hasdeu, V. A. Urechea si Th. Aman este investit cu Ordinul Steaua Romaniei in grad de ofiter. La 3 iulie, i se decerneaza Ordinul rusesc Sf. Stanislas.
1879 La 23 mai, impreuna cu membrii Societatii Academice, Al. Odobescu ia parte la infiintarea ca institutie de stat a Academiei Romane.
1881 In octombrie, scriitorul este numit secretar de legatie la Paris.
1883 In iunie, este distins, pentru intreaga activitate la legatia din Paris, cu gradul de comandor al Ordinului Steaua Romaniei.
1885 In martie demisioneaza din diplomatie. Din cauza unor incurcaturi de ordin financiar, amploarea datoriilor este coplesitoare, se vede nevoit sa revina la Bucuresti.
1888 In mai, pleaca la Bologna pentru a participa, din partea Universitatii bucurestene, la sarbatorile universitatii locale. Ramane apoi la Paris, in urma interventiei lui T. Maiorescu, care ii obtine o bursa necesara pentru terminarea volumului I din "Tezaurul de la Pietroasa".
1889 In iulie, starea proasta a sanatatii il obliga sa se angajeze, pentru a preda lectii de istorie, la Liceul particular Sf. Gheorghe , condus de Anghel Demetriescu.
In octombrie, cu ocazia sarbatoririi a 25 de ani de la infiintarea Universitatii bucurestene, vorbeste despre Petrache Poenaru, obtinand un remarcabil succes.
1891 In octombrie, preia conducerea Scolii Normale Superioare.
1892 Devin publice sentimentele sale pentru o alta persoana si incearca sa-i explice sotiei sale aceasta stare critica prin care trece. Pasiunea sa se indreapta spre Hortensia Keminger (adevaratul mormant al inteligentei, al iluziilor, ba chiar al vietii mele, cum ii va scrie el lui Anghel Demetriescu), care ii va supravietui, murind in 1953.
1893 Are repetate accese de guta. Boala se agraveaza.
1894 In iulie, incercand sa-si amelioreze sanatatea, merge prin Brasov, Cluj, Bistrita, la Sangeorz, unde va petrece zile mai linistite, facand excursii la Ronda si Valea Vinului. Prin Vatra Dornei se intoarce apoi la Bucuresti.
1895 In ianuarie, aproape complet izolat, se retrage intr-o locuinta din strada Cuza Voda, nr.5, unde cauta sa-si afle linistea, afundandu-se in studii personale.
La 12 noiembrie, ajuns la disperare, din cauza bolii, se sinucide si este condus pe ultimul drum de o mare multime de carturari, profesori, fosti elevi si multi altii.
