Alexandru Odobescu (1834-1895)

Nascut: 23 iunie, 1834
Decedat: 12 noiembrie, 1895
Nationalitate: Română
Cunoscut ca: Scriitor, arheolog și om politic.
5 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 5.00 (1 Vote)

1834 La 23 iunie, in  casele  parintesti  de  la  Curtea-Veche, se  naste,  la  Bucuresti, Alexandru I. Odobescu.

1844 Alexandru  Odobescu  devine  elev  al  Colegiului   Sf.  Sava   din Bucuresti.

1850 In noiembrie, Alexandru Odobescu pleaca la Paris pentru desavarsirea studiilor, devenind elevul  lui  Alfred Dumesnil, ginerele  lui  Jules Michelet.

1851 La 17 martie, Odobescu  prezinta,  la  Paris,  in  cadrul Cercului romanilor, conferinta "Viitorul artelor in Romania".

In mai, in primul numar al revistei "Junimea romana", ce apare la Paris, publica, nesemnat, articolul Muncitorul roman.

1852 In ianuarie apare "Calendarul popular", editat de C. A. Rosetti si Winterhalder, in paginile caruia  va publica, fara  semnatura,  fragmentul istoric "Fecioara din Orleans".

La 3 august, insotindu-l pe tatal  sau,  pleaca intr-un  voiaj de  o  saptamana  la Londra.

1853 Intre 11-13 decembrie isi  sustine  examenul de  studii,  obtinand  mentiunea  "assez bien" .

1854 La 8 octombrie, in drum spre tara, se opreste la Koln, apoi la Dresda, Praga, trece prin Pesta si, pe Dunare, cu vaporul ajunge la Giurgiu, de unde se indreapta spre Bucuresti cu birja.

1855 La 28 mai publica poezia "Oda  Romaniei", in paginile revistei "Romania literara", ce aparea la Iasi.

In septembrie, in  aceeasi "Romania literara", publica studiul "Despre satira latina", o demonstratie de eruditie putin obisnuita in presa noastra literara la acea vreme.

In noiembrie, publica, in paginile "Romaniei literare", poezia "Intoarcerea in tara pe Dunare".

1856 La 6 ianuarie pleaca la Turnu Severin, insotit de maiorul Racovita.

1857 La 1 ianuarie este numit, la Secretariatul de stat, sef al biroului francez, avandu-l ca subordonat, printre altii, si pe Grigore Alexandrescu.

In aprilie  impreuna cu C.  Cornescu  face  o excursie la Campu-lung, Pitesti, Curtea-de-Arges. La 11 august moare Ioan Odobescu.

In octombrie in revista „Romanul”  publica in foileton  nuvela  istorica "Mihnea-Voda cel Rau".

1858 La 14 august, Alexandru Odobescu se casatoreste cu Alexandra (Sasa) Prejbeanu, fiica lui Kiseleff, nepoata, in linie materna, a printilor rusi Bagration. Dupa cateva zile, pleaca in voiaj de nunta pe un traseu ce atinge Dresda, Berlin, Paris.

1859 La 21 februarie este numit procuror la sectia a II-a a Curtii de Apel Bucuresti. La 10 Iunie in aceeasi functie, trece la sectia I-a.

1860 In martie incepe publicarea nuvelei istorice "Doamna Chiajna", in „Revista Carpatilor”, condusa de poetul G. Sion. La 25 mai este numit membru al Comisiei documentare.

La 22 septembrie, din insarcinarea lui V. Boerescu, ministrul cultelor si  instructiunii  publice,  formeaza  impreuna  cu  A. T.  Laurian,  I. Maiorescu,  I. Brateanu, P. Cernatescu, Florian Aaron si I. Eliade o "comisie de  adunare a  materialelor pentru  formarea  unei  istorii nationale". Comisia il va avea ca presedinte pe A. T. Laurian, iar ca secretar pe G. Sion.

1861 In aprilie editeaza „Revista romana”, impreuna cu G. Cretzianu, D. Berindey si P. Iatropol.

1862 La 1 februarie este numit de catre Alex. Ioan Cuza in functia de director in  Ministerul Cultelor  si  Instructiunii  Publice  pentru departamentul Valahiei. Apare "Cateva ore la Snagov", un  fals jurnal de calatorie.

In iulie participa la Brasov la sesiunea  Astrei.

In septembrie in paginile "Revistei romane", incepe publicarea romanului lui Nicolae Filimon, "Ciocoii vechi si noi".

1863 La 26 mai este  numit provizoriu ministru al Cultelor si Instructiunii Publice, in urma demisiei lui Cristian Tell.

La 31 Iulie este semnat decretul  de numire in  functia de  ministru al Departamentului Cultelor si Instructiunii Publice.

La 17 august, in urma demisionarii lui Ioan Ghica din postul de ministru al  Treburilor Straine, Al. Odobescu este desemnat provizoriu pe acest post, pe care il va ocupa pana la 7 septembrie.

La 12 octombrie neimpartasind punctul de vedere al guvernului, privind secularizarea  averilor manastiresti, pe care el le vedea destinate unor opere sociale si culturale,  Al. Odobescu demisioneaza din functia de ministru al Cultelor si Instructiunii Publice.

1865 La 26 iulie, in familia scriitorului Al. Odobescu se naste o fetita, careia i se da numele Ioana.

1867 In mai, insotit  de  fiica si  sotia  sa,  pleaca la  Paris  pentru a definitiva pavilionul romanesc din cadrul Expozitiei universale. El duce cu sine Tezaurul de la Pietroasa. In drum trece prin Viena si Munchen.

1869 In august, impreuna cu V. A. Urechia, pleaca la Copenhaga, unde participa la Congresul international de antropologie si arheologie preistorica.

1870 In aprilie, viziteaza  Grecia, impreuna  cu  prietenul  sau  C. Cornescu. Dupa o sedere la Constantinopol se indreapta spre Athos.

La 10 septembrie, este ales membru al Societatii Academice Romane, la propunerea lui Al. Papiu-Ilarian.

La 1 octombrie, fiind in Elvetia cu  Sasa, hotaraste sa plece singur  in Italia. Dupa ce traverseaza lacul Leman, se inscrie pe itinerariul: St. Maurice,  Baveno,  Milano,  Monza,  Bologna,  Ravenna,  Florenta, Roma, Livorno, Pisa, Venetia, pentru ca, la 26 octombrie, sa ajunga la Viena, de unde, cu vaporul se va intoarce acasa.

1871 In iulie, initiaza publicarea unor cercetari asupra asezamintelor antice din  Romania. Incepe cu  "Notite  despre  localitatile  insemnate  prin ramasite antice in districtul Dorohoi", tiparita mai intai in "Monitorul Oficial", apoi preluata de "Trompeta Carpatilor" si "Romanul".

In septembrie,  la  propunerea  sa,  sunt  alesi  membrii  onorifici  ai  Societatii Academice urmatorii carturari straini: Emil Egger (Franta), G. Capellini (Italia), E. Desjardins (Franta), Alexis Uvarov (Rusia), W. Frohner, Ferdinand de Lasteyrie, Charles de Linas, Fr. Bock si A. Ubicini (Franta).

1872 La 15 mai, in revista "Columna lui Traian", condusa de  B. P. Hasdeu, incepe publicarea unei ample bibliografii a scrierilor relative la Dacia.

1873  La 15 februarie, publica  in revista  "Columna  lui  Traian" pamfletul "Fumuri  arheologice  scornite  din  lulele  preistorice",  comentand  ironic unele pretinse descoperiri ale lui Cezar Bolliac.

La 9 decembrie, devine membru-corespondent al Institutului Arheologic din Roma. I se inmaneaza diploma semnata de savantii Lepsius si Mommsen.

1874 Preia conducerea Teatrului National din Bucuresti. In aprilie, face parte, impreuna cu D. A. Sturdza, M. Kogalniceanu, Th. Rosetti si Ioan Slavici, din comisia pentru publicarea documentelor Hurmuzachi.

In iunie, apare una dintre cele mai importante lucrari ale sale, "Pseudocynegeticos".

La 2 august, impreuna cu I. C. Massim, G. Sion si I. Caragiani este numit in comisia pentru examinarea traducerilor din autorii elini.

In octombrie, Ministrul  Instructiunii,  Titu Maiorescu, initiaza  la Universitatea din Bucuresti o serie de cursuri speciale, neprevazute pana atunci in programa de invatamant, invitandu-l pe Al. Odobescu sa sustina cursul de arheologie.

1875 Apar basmele "Jupan Ranica Vulpoiu" si "Tigrul pacalit".

1876 La 28  februarie i se confera medalia  "Bene merenti".

1877 La 15 septembrie i se  acorda  premiul   "Nasturel",  pentru lucrarea recent aparuta, "Istoria arheologiei".

1878 La 3 martie, impreuna cu B. P. Hasdeu, V. A. Urechea si Th. Aman este investit cu Ordinul  Steaua Romaniei  in grad de ofiter. La 3 iulie, i se decerneaza Ordinul rusesc  Sf. Stanislas.

1879 La 23 mai, impreuna cu membrii Societatii Academice, Al. Odobescu ia parte la infiintarea ca institutie de stat a Academiei Romane.

1881 In octombrie, scriitorul este numit secretar de legatie la Paris.

1883 In iunie, este distins, pentru intreaga activitate la legatia din Paris, cu gradul de comandor al Ordinului  Steaua Romaniei.

1885 In martie demisioneaza din  diplomatie.  Din cauza unor incurcaturi de ordin financiar,   amploarea datoriilor este  coplesitoare, se vede nevoit sa revina la Bucuresti.

1888 In mai, pleaca la Bologna pentru a participa, din partea Universitatii bucurestene, la sarbatorile universitatii locale. Ramane apoi la Paris, in urma interventiei lui T. Maiorescu, care ii obtine o bursa necesara pentru terminarea volumului I din "Tezaurul de la Pietroasa".

1889 In iulie, starea  proasta a sanatatii il  obliga sa se  angajeze, pentru  a preda lectii de istorie, la Liceul  particular  Sf. Gheorghe , condus de Anghel Demetriescu.

In octombrie, cu ocazia sarbatoririi a 25 de ani de la infiintarea Universitatii bucurestene, vorbeste despre Petrache Poenaru, obtinand un remarcabil succes.

1891 In octombrie, preia conducerea Scolii Normale Superioare.

1892 Devin publice sentimentele sale pentru o alta persoana si incearca sa-i explice sotiei sale aceasta stare critica prin care trece. Pasiunea sa se indreapta spre Hortensia Keminger (adevaratul mormant al inteligentei, al  iluziilor,  ba chiar al vietii mele, cum ii  va scrie el lui Anghel Demetriescu), care ii va supravietui, murind in 1953.

1893 Are repetate accese de guta. Boala se agraveaza.

1894 In iulie, incercand sa-si amelioreze sanatatea, merge prin Brasov, Cluj, Bistrita, la Sangeorz, unde va petrece zile mai linistite, facand  excursii la  Ronda  si Valea Vinului.  Prin  Vatra  Dornei  se intoarce apoi la Bucuresti.

1895 In ianuarie, aproape complet izolat, se retrage intr-o locuinta din strada Cuza Voda, nr.5, unde cauta sa-si afle linistea, afundandu-se in studii personale.

La 12 noiembrie, ajuns la disperare, din cauza bolii, se sinucide si este condus pe ultimul drum de o mare multime de carturari, profesori, fosti elevi si multi altii.

 

  • Created on .
  • Last updated on .
  • Hits: 1505