1940 La 18 ianuarie, în comuna Tabani, judetul Hotin, România azi în raionul Briceni, Republica Moldova, in familia taranului Mihalache Ciocan(u) si a sotiei acestuia Catinca (nume de fata Porciulean) s-a nascut primul copil, Ion.
1946 Micul Ion frecventeaza clasa intai a scolii din localitatea de bastina, promovand-o, spre mirarea pedagogilor care initial nici nu-l trecusera in catalog, deoarece inca nu atinsese varsta de scoala.
1947 In conditiile foametei organizate de regimul comunist de ocupatie, se stinge din viata tatal scriitorului.
1950 Ion se transfera la scoala din satul vecin Colicauti, in clasa a cincea, din cauza ca aici trecusera cu traiul mama si fratele mai mic, Vasile.
1953 Viitorul scriitor absolveste 7 clase la Colicauti si se întoarce la scoala din Tabani. Începe sa publice articole si poezii.
1956 Absolveste scoala medie Tabani. Sustine cu succes examenele de admitere la Institutul Pedagogic „Ion Creanga” din Chisinau, dar nu este inmatriculat din motive de... boalz. Lucreazz un an profesor de limba si literatura rusa la scoala serala din satul natal.
1957 Sustine pe note maxime toate examenele de admitere si devine student la Universitatea de Stat din Moldova. Aici continua sa scrie si sa publice poezii, povestiri, nuvele, schite, recenzii critice. Este participant activ si un timp conducator al cercului stiintific studentesc de literatura si folclor.
1959 Este prezentat cu o poezie in almanahul Glasuri tinere .
1962 La 23 ianuarie isi inregistreaza casatoria cu colega de studii RaisaCoscodan. Ion Ciocanu absolveste universitatea si este recomandat la doctorantura, unde studiaza problemele conflictului artistic in povestirea si in romanul contemporan.
1964 Este prezentat amplu cu proze scurte in almanahul Glasuri tinere. La 4 aprilie i se naste fiica Argentina.
1965 Tanarul scriitor debuteaza editorial, cu o culegere de proze scurte, Fereastra deschisa. Sustine cu succes teza de doctorat si isi incepe activitatea de lector de istorie si teorie a literaturii la universitate. Curand, dupa ce intra in partid, i se incredinteaza si misiunea obsteasca de redactor al ziarului universitar. In calitate de lector organizeaza sistematic intalniri ale studentilor cu scriitorii, discutii ample pe marginea cartilor lui Vasile Vasilache, Vladimir Besleaga, Ion C. Ciobanu, Grigore Vieru etc. In calitate de redactor al ziarului universitar publica articole, schite si nuvele in apararea graiului matern si a altor valori nationale, incurajeaza studentii daruiti cu har, publicandu-le cu regularitate incercarile artistice.
1968 Editura Lumina scoate de sub tipar cartea lui Ion Ciocanu, Articole si cronici literare.
1970 Pentru o recenzie elogioasa la romanul Povara bunatatii noastre al lui Ion Druta, roman criticat pe atunci cu asprime de conducerea de partid a republicii (si a universitatii), Ion Ciocanu se alege cu o mustrare aspra pe linie de partid (cu inregistrare in fisa de evidenta). Ziarul cu recenzia este retras din vanzare, studentii si profesorii reusind sa procure numai vreo 200 de exemplare din tirajul total de 1000 exemplare.
1971 Deoarece nu se pocaieste public pentru recenzia subversiva si continua sa-l elogieze pe Ion Druta la orele de studii, este rugat sa plece de la catedra. Continua sa scrie, apoi si sa publice, afirmandu-se tot mai activ prin nuvele si articole de critica in Literatura romana contemporana din Republica Moldova.
1972 La Editura Cartea moldoveneasca ii apare cartea de nuvele Floare rara. Este primit in Uniunea Scriitorilor. Isi ]ncepe activitatea de redactor, mai tarziu redactor superior, sef-adjunct de redactie, la Editura Cartea moldoveneasca.
1973 Este prezent in librarii cu doua carti: Unele probleme de estetice (Editura Stiinta) si Itinerar critic (Editura Cartea moldoveneasca).
1974 La 12 noiembrie i se naste fiul Dorin.
1975 Ion Ciocanu isi vede tiparita cea de a treia carte de nuvele, Mijlocul verii.
1977 Ii apare cartea de critica si teorie literara Dialog continuu (Editura Literatura artistica), cea mai controversata publicatie a lui Ion Ciocanu (in forurile conducatoare).
1978 Prin cartea sa Podurile vietii si ale creatiei Ion Ciocanu inaugureaza o colectie de studii critice, Scriitori contemporani , la Editura Literatura artistica.
1980 Apare cartea sa de critica si teorie literara Clipa de gratie (Editura Literatura artistica). Pentru ca a dat bunul de tipar unei carti subversive , continand acrostihul Romania , Ion Ciocanu se alege cu cea de-a doua mustrare aspra pe linie de partid.
1982 In Editura Literatura artistica vede lumina tiparului studiul lui Ion Ciocanu Pasii lui Vladimir Curbet, cu ample incursiuni in activitatea renumitului Ansamblu National Academic de dansuri populare.
1983 Apare cartea sa de eseuri teoretico-literare Permanente (Editura Literatura artistica).
1985 O noua carte de critica, Argumentul de rigoare (Editura Literatura artistica).
1986 Alta carte de critica, Msura adevrului (Editura Literatura artistica).
1987 La adunarea generala din 18-19 mai a Uniunii Scriitorilor Ion Ciocanu este ales membru al Consiliului. Curand i se incredinteaza functia de secretar al Comitetului de conducere al Uniunii Scriitorilor din Moldova. Semneaza doua portrete de creatie al lui Petrea Darienco si al lui Bogdan Istru in culegerea: Mihail Dolgan, Ion Ciocanu, Valeriu Senic, Creatia scriitorilor moldoveni in scoala (Em. Bucov, B. Istru, P. Botu), aparuta in Editura Lumina. La 30 octombrie Ion Ciocanu vorbeste cu durere, la plenara Uniunii Scriitorilor, despre o seama de probleme stringente ale breslei scriitoricesti si ale intregii republici.
1988 In Editura Literatura artistica Ion Ciocanu publica studiul Din framantul necunten al vremilor, consacrat activitatii colegilor de breasla in domeniul publicisticii artistice. La 18 martie Ion Ciocanu rosteste o cuvantare scurta la sarbatorirea bicentenarului lui Gheorghe Asachi, in prezenta conducerii de partid a republicii, cuvantare in care pune problema revenirii scrisului nostru la grafia latina si aceea a declararii limbii poporului bastinas din Republica Moldova drept limba de stat. La 27 mai Ion Ciocanu prezinta referatul de baza la adunarea generala a scriitorilor, referat in care ia in dezbatre probleme stringente ale colectivului scriitoricesc si ale republicii la acea ora de varf a luptei basarabenilor pentru idealurile nationale. Colectivul Editurii Literatura artistica, la o adunare generala, il alege in mod democratic si unanim in functia de director. Aici a participat la editarea primelor carti cu caractere latine in Republica Moldova, la scoaterea din uitare a scriitorilor clasici si interbelici interzisi pana atunci de regimul comunist de ocupatie (Constantin Stere, Gheorghe V. Madan, Magda Isanos etc.), la democratizarea procesului editorial.
1989 Editura Cartea moldoveneasca lanseaza culegerea de eseuri a lui Ion Ciocanu, Cu fata spre carte.
1990 Printr-o noua carte, aparuta in Editura Hyperion, Ion Ciocanu isi afirma magistral Dreptul la critica. Se invrednicete de titlul Om emerit. Invitat de cunoscutul lingvist Ion Dumeniuk, devine colaborator si membru al colegiului de redactie al revistei Limba romana.
1991 Ion Ciocanu devine laureat al ziarului Moldova suverana pe anul 1991.
1992 Vede lumina tiparului cartea sa Reflectii si atitudini (Editura Hyperion).
1993 Ion Ciocanu debuteaza editorial in poezie, cu Poeme de dragoste (Editura Hyperion). La 8 februarie, este numit direcror general al Departamentului de Stat pentru limbi. Aici desfasoara o ampla activitate in vederea largirii ariei de functionare a limbii romane in Republica Moldova. Sub indrumarea sa, functionarii Departamentului au efectuat mai mult de o mie de controale asupra respectarii legislatiei lingvistice adoptate in 1989, au pregatit programele de atestare a cadrelor de conducere si a celor din sfera sociala sub aspectul cunoasterii limbii romane, au participat activ la popularizarea cunostintelor lingvistice la radio, televiziune si in presa scrisa. Elanul creator si patriotic al lui Ion Ciocanu si al Departamentului a fost curmat prin venirea la putere a agrarienilor, socialistilor si interfrontistilor in urma alegerilor parlamentare din 27 februarie 1994, Departamentul fiind desfiintat. Este laureat al ziarului Moldova suverana pe anul 1993.
In calitate de cultivator al limbii, Ion Ciocanu participa activ (din 1993) la emisiunile radiofonice (In lumea cuvintelor) si televizate (Norma literara si uzul). La 16 august, este angajat redactor (ulterior sef de sectie) la saptamanalul Glasul natiunii , unde a lucrat pana in 1997.
1995 Ii apar cartile Alte poeme de dragoste (Editura Glasul din Chisinau si Editura Vasile Carlova din Bucuresti) si Atat de drag... (Editura Fat-Frumos), cea de-a doua purtand subtitlul Microeseuri de dragoste pentru cuvant si invrednicindu-se de premiul Bibliotecii Nationale pentru copii Ion Creanga pe anul 1995. Pe parcursul anului sustine o rubrica permanenta de publicistica, Recurs, in ziarul Tara .
1996 La 2 ianuarie isi incepe activitatea in cadrul Grupului editorial Litera, in calitate de redactor-coordonator al colectiei Biblioteca Scolarului. La 22 august, Ion Ciocanu este decorat cu ordinul Gloria Muncii. La 10 decembrie, la adunarea generala a scriitorilor este ales membru al comisiei de cenzori.
1996-1997 Pe parcursul acestei periade, sustine o rubrica permanenta de publicistica, Noi si valorile noastre, in paginile ziarului Luceafarul.
1997 I se tipareste proiectul de manual Literatura romana din Republica Moldova. Scriitori inclusi in programele de invatamant, intr-o editie speciala (nr. 5) a revistei Limba romna. La 1 octombrie, este numit redactor-sef al Grupului editorial Litera. Continua sa participe la alcatuirea si redactarea/corectarea cartilor scriitorilor clasici si contemporani in colectia Biblioteca Scolarului , nelipsind totodata din coloanele presei scrise, din emisiunile radiofonice si televizate, in cadrul carora abordeaza diferite probleme de ordin literar, lingvistic si social-politic.
1998 Apare Dincolo de literă, Timișoara si Literatura română contemportană din Republica Moldova, Chișinău.
2000 Publica Rigorile și splendorile prozei rurale, Chișinău.
2004 Apare Scriitori de ieri și de azi, București.
2005 Apare Ion Ciocanu. Biobibliografie Chișinău, Ed. Museum.
