Copilăria și Educația
Dumitru Matcovschi s-a născut pe 20 octombrie 1939 în comuna Vadu-Rașcov, județul Soroca, într-o familie de plugari români. Părinții săi, Leonte și Eudochia, l-au crescut într-un mediu tradițional, păstrând valorile culturale și morale ale românismului, care l-au inspirat pe parcursul întregii sale cariere.
Între 1956 și 1961, Matcovschi a studiat la Institutul Pedagogic „Ion Creangă” din Chișinău, în cadrul Facultății de Istorie și Filologie, unde și-a format temeliile pentru cariera sa literară. În timpul facultății, a fost invitat să colaboreze cu cotidianul „Moldova Socialistă”, unde a lucrat timp de mai mulți ani, consolidându-și statutul de jurnalist și scriitor.
Cariera Literară
Dumitru Matcovschi și-a început cariera literară în anul 1963, cu publicarea primei sale plachete de versuri intitulată „Maci în rouă”. Pe parcursul anilor, Matcovschi a continuat să publice volume de poezii, proză și să scrie piese de teatru. Unele dintre cele mai cunoscute lucrări ale sale includ volumele de poezii „Univers intim” (1966), „Graiul” (1974), romanul „Toamna porumbeilor albi” (1979) și piesa de teatru „Pomul vieții” (1982).
Matcovschi a fost nu doar un autor prolific, ci și un luptător pentru identitatea și cultura românească din Basarabia, fapt reflectat în scrierile sale. Poeziile sale sunt adesea impregnate de un profund sentiment de apartenență la pământul natal și de dragoste pentru limba română.
Lupta pentru Limba Română și Identitatea Națională
Un moment crucial în cariera sa literară și activitatea civică a fost publicarea în 1989 a poeziei „Basarabia”, pusă pe muzică de Mihai Dolgan. Această poezie, care celebra spiritul național și dorința de renaștere a limbii române în Basarabia, a devenit un imn neoficial al mișcării de eliberare națională din Republica Moldova.
De asemenea, Dumitru Matcovschi a avut un rol esențial în renașterea națională prin publicarea articolului „Veșmântul ființei noastre” al lui Valentin Mândâcanu, în revista Nistru, pe care o conducea. Acest articol a marcat începutul luptei pentru recunoașterea limbii române și introducerea grafiei latine în Republica Moldova. Matcovschi a fost unul dintre susținătorii și pionierii mișcării de eliberare națională care a dus la fondarea Frontului Popular din Moldova.
Perioada Accidentului și Recunoașterea Publică
În 1989, Dumitru Matcovschi a suferit un accident grav, fiind lovit de un autobuz. În urma acestui eveniment tragic, scriitorul a fost supus unor multiple intervenții chirurgicale, dar nu a renunțat la activitatea sa literară, continuând să scrie chiar și în pauzele dintre operații.
Pentru contribuțiile sale remarcabile la cultura și literatura Republicii Moldova, Matcovschi a primit numeroase distincții, printre care titlul de „Scriitor al Poporului” și cea mai înaltă distincție a statului, Ordinul Republicii.
Opere Notabile
Volume de poezie:
- „Maci în rouă” (1963)
- „Univers intim” (1966)
- „Graiul” (1974)
- „Axa” (1977)
- „Patria, Poetul și Balada” (1981)
- „Soarele cel Mare” (1989)
Romane:
- „Duda” (1971)
- „Toamna porumbeilor albi” (1979)
- „Focul din vatră” (1982)
- „Piesa pentru un teatru provincial” (1988)
Teatru:
- „Președintele” (1972)
- „Pomul vieții” (1982)
- „Troița” (1985)
- „Sperietoarea” (1989)
Moștenirea Culturală și Comemorarea
Dumitru Matcovschi a lăsat în urmă o operă vastă, variată și profund legată de identitatea națională a românilor basarabeni. El a fost nu doar un martor, ci și un actor esențial în renașterea culturală și politică a Republicii Moldova.
În 2003, liceul din comuna Vadu-Rașcov, localitatea sa natală, a fost redenumit în onoarea sa, iar după moartea sa din 26 iunie 2013, Matcovschi a rămas o figură emblematică a culturii românești din Moldova, fiind omagiat atât în Republica Moldova, cât și în România.
Concluzie
Dumitru Matcovschi este o figură centrală a literaturii și culturii moldovenești, fiind un model de patriotism și un promotor al identității naționale. Opera sa rămâne relevantă și astăzi, inspirând generații întregi prin devotamentul față de limba română și valorile culturale ale Basarabiei.
