SCRIITORI

„Umple-ți hârtia cu respirațiile inimii tale” – William Wordsworth


Francesco Petrarca

Francesco Petrarca

1304 La 20 iulie, in Incisa in Val d'Arno, in apropiere de Arezzo, Italia, s-a nascut Francesco Petrarca. A fost un prozator, poet si umanist italian din secolul al XIV-lea, unul din cei mai importanți poeti lirici ai literaturii italiene. [1] Tatal sau s-a stabilit in Arezzo, impreuna cu familia, dupa ce a fost exilat din Florenta in urma aceleiasi crize politice care a determinat si expulzarea lui Dante. Intr-un anume sens, Petrarca a fost toata viata un exilat. Considerandu-se intodeauna florentin, a calatorit fara incetare dintr-un loc in altul, in sudul Frantei  si prin Italia. [2]

1312 In acest an, familia s-a mutat din nou, la Carpentras, in Franta, aproape de orasul Avignon, sediul papalitatii intre 1309 si 1378. Petrarca a studiat dreptul, mai intai la Montpellier, apoi la Bologna, dar nu si-a terminat niciodata studiile. Dupa moartea tatalui sau, Petrarca s-a hotarat sa se dedice activitatii de carturar si literaturii gasindu-si un prim patron dintr-o lunga serie care avea sa-i asigure subzistenta. [2]

1327 In acest an, are loc un moment de cotitura in viata lui Petrarca, atat cea emotionala cat si cea poetica, cand, la biserica Sf. Clara din Avignon a intalnit-o pe cea care va fi imortalizata sub numele de Laura in poemele sale. Era casatorita de doi ani atunci cand li s-au incrucisat pentru prima data pasii, si pasiunea fara speranta a lui Petrarca care avea sa-l stapaneasca in urmatorii douazeci si unu de ani.

1330 Dedicat carierei ecleziastice, devine capelanul cardinalului Giovani Colonna, ce apartinea unei ilustre si influente familii romane. Intreprinde numeroase calatorii prin Italia, Franta, Olanda si Germania. La Liege descopera doua Oratii ale lui Cicero. [1]

1341 In ziua de 8 aprilie, senatorul Orso dell’ Anguillara il incoroneaza ca „Magnus poeta et historicus”. [1]

1343 In trecere prin Verona, descopera primele 16 carti ale Epistolelor lui Cicero adresate lui Atticus si Brutus Albinus. [1]

1348 Aflat in Parma, in ziua de 19, ii parvine vestea mortii Laurei, in timpul marii epidemii de ciuma care bantuia in vestul Europei. [1] Dupa ce Laura a murit de ciuma, chipurile in ziua aniversarii primei lor intalniri, Petrarca a continuat sa-i pastreze amintirea intr-o serie de poezii  de dragoste inspirate de ea, pe care le-a tot modificat si cizelat pana la propria moarte. [2]

Secventa lui poetica reda intreaga gama emotionala a iubirii (cu exceptia implinirii prin consumare). Ulterior, aceasta avea sa fie numita roman autobiografic in versuri, subiectul sau real nefiind iubita, ci poetul insusi. In forma finala, secventa se compune din 366 de poezii (dintre care 317 sonete), impartite in doua parti principale. Prima se refera la Laura in perioada cand se afla in viata si la efectul ei asupra poetului, care este macinat de dorinta si traieste stari alternative de speranta si disperare, exaltare si dispret de sine. A doua parte este dedicata amintirii Laurei si fortei ei purificatoare, sub indrumarea careia dragostea poetului se indreapta catre Dumenzeu. Putini alti poeti inainte sau dupa Petrarca au disecat si infatisat cu asemenea detasare eul prins in stransoarea disperarii emotionale. [2]

1350 In acest an, in Florenta, se intalneste cu scriitorul Giovanni Boccaccio, cu care era mai de mult in corespondenta. [1]

1361-1374 Refugiindu-se de focarele epidemiei de ciuma, in aceasta perioada il gasim in Padova, Venetia si Arquà Petrarca. [1]

1374 La 19 iulie, Francesco Petrarca se stinge din viata, in Arquà Petrarca, Padova, Italia. A fost inmormantat in curtea casei parohiale din localitate, dar mai tarziu osemintele sale au fost transferate intr-un cavou de marmura alaturi de biserica. [1]

2004 La 5 aprilie, a fost confirmat rezultatul analizei craniului conservat in mormant: craniul apartine unei femei, decedata in aceeasi perioada, deci nu poate fi a lui Petrarca. [1]

 

 

Bibliografie:

    1. http://ro.wikipedia.org/wiki/Francesco_Petrarca;
    2. Daniel S. Burt, 100 cei mai mari scriitori ai lumii, Editura Lider, trad. Anca Irina Ionescu, Bucuresti, 2005

 

ARTICOLE SIMILARE

Dio Cassius

Amerigo Vespucci

Cornelius Tacitus

Antonio da Correggio