Giuseppe Garibaldi: Naștere și Formare (1807)
Giuseppe Garibaldi s-a născut la 4 iulie 1807, în Nisa, Imperiului Francez. Provenind dintr-o familie modestă, fiul unui pescar autodidact, Garibaldi a devenit un lider naționalist recunoscut pentru contribuțiile sale la crearea statului italian modern. Aventurier romantic și erou pe două continente, Garibaldi și-a dedicat viața luptei pentru libertate și independență. De-a lungul a 14 ani, a luptat în America de Sud și a refuzat oferta președintelui american de a comanda o armată unionistă în Războiul Civil din SUA.
Contextul Italiei la Nașterea lui Garibaldi
În perioada nașterii lui Garibaldi, Italia nu era un stat unificat. Țara era fragmentată în numeroase ducate, principate și stătulețe, unele aflate sub dominația Papalității de la Roma. În plus, Italia era influențată de puterile străine precum Franța și Austria, care dominau scena politică și militară.
Începutul Carierei Revoluționare și Exilul în America de Sud (1834 - 1848)
În 1834, inspirat de ideile naționaliștilor italieni, Garibaldi, care ajunsese între timp căpitan în marina comercială piemonteză, s-a implicat într-o revoltă împotriva austriecilor. Revolta a eșuat, iar Garibaldi a fost condamnat la moarte în absență. Pentru a scăpa de pedeapsă, s-a refugiat în America de Sud. Aici, între 1834 și 1848, a luat parte la mai multe răscoale, inclusiv în Brazilia, și a luptat pentru independența Uruguayului în războiul împotriva Argentinei.
Revoluțiile din Europa și Lupta pentru Risorgimento (1848 - 1854)
În 1848, Garibaldi s-a întors în Europa pentru a participa la revoluțiile care zguduiau continentul. A luptat pentru Risorgimento, mișcarea care urmărea unificarea Italiei. Împreună cu Giuseppe Mazzini, Garibaldi a proclamat o republică la Roma, dar aceasta a fost înfrântă rapid de trupele franceze în 1849. În această campanie, soția sa, Anita, a murit, dar Garibaldi a continuat să lupte cu un curaj deosebit. A reușit să fugă în Tanger, apoi a plecat în America, unde a primit cetățenia americană, și mai târziu s-a stabilit în Peru, unde a lucrat ca căpitan de vas.
Revenirea în Italia și Campaniile de Unificare (1854 - 1870)
Garibaldi s-a întors în Italia în 1854 și s-a alăturat unei noi încercări de a unifica țara. În 1859, a învins trupele austriece în Alpi, iar în 1860 a condus o armată de voluntari, cunoscuți sub numele de "Cămășile Roșii", într-o legendă militară. Campania a început în mai, cu două vechi vase cu zbaturi și doar 1.070 de voluntari. Aceștia au înfrânt trupele siciliene și monarhia Bourbon, contribuind la anexarea sudului Italiei la Regatul Italiei.
Deși Garibaldi a încercat să cucerească și Veneția și Roma, aceste campanii au eșuat, el fiind rănit și capturat. În final, Italia a fost unificată complet în 1870, după ce Austria a cedat Veneția și Franța s-a retras din Roma.
Ultimii Ani și Activitatea Politică (1870 - 1882)
După unificarea Italiei, Garibaldi a continuat să lupte pentru libertate. În 1870, s-a alăturat francezilor în războiul împotriva Prusiei și a câștigat bătălia de la Dijon. A fost ales membru al Parlamentului italian în 1874 și și-a petrecut ultimii ani de viață pe insula Caprera, rămânând un simbol al luptei pentru libertate. Garibaldi a murit pe 2 iunie 1882.
