CINE ESTE THANATOS?
Thanatos, personificarea greacă a Morții, este o întruchipare a trecerii non-violente și pașnice. Tradus în limba greacă, numele său înseamnă literalmente moarte.
Thanatos nu era un zeu, ci mai degrabă un daimon sau spiritul personificat al morții, a cărui atingere blândă făcea ca un suflet să se stingă în pace.
ROLUL LUI THANATOS ÎN MITOLOGIA GREACĂ
Destul de des, în mitologia greacă, Hades este confundat cu zeul morții. Fiind conducătorul Lumii de Jos, Hades se ocupă în mod normal de moarte, dar este zeul morților. Cu toate acestea, divinitatea primordială cunoscută sub numele de Thanatos este moartea personificată.
Thanatos nu joacă un rol foarte important în mitologia greacă. El a fost printre prima generație de zei. La fel ca multe dintre ființele primordiale, mama sa, Nyx, zeița Nopții și tatăl său, Erebus, zeul Întunericului, sunt adesea considerați ca reprezentând mai degrabă concepte decât figuri fizice.
Cu toate acestea, Thanatos este oarecum o excepție. El poate fi văzut făcând câteva apariții rare în operele de artă grecească timpurie. El apare adesea ca un bărbat cu aripi purtând o mantie întunecată. Uneori, este reprezentat ținând în mână o coasă - o figură care seamănă cu ceea ce noi considerăm astăzi a fi Moartea.
Atunci când zeitățile sunt asociate cu moartea, se presupune adesea că sunt malefice. Teama de moarte și de inevitabil este motivul pentru care aceste figuri sunt demonizate. Dar majoritatea acestor zeități, inclusiv Thanatos, sunt departe de a fi malefice. Thanatos era considerat spiritul morții non-violente, cunoscut pentru atingerea sa blândă, similară cu cea a fratelui său Hypnos, zeitatea primordială a Somnului.
Sora lui Thanatos, Keres, spiritul primordial al măcelului și al bolii, era sora lui Thanatos, care este adesea văzută ca o figură însetată de sânge și obsedantă. Ceilalți frați ai lui Thanatos sunt la fel de puternici: Eris, zeița Luptei, Nemesis, zeița Răzbunării, Apate, zeița Înșelăciunii și Charon, barcagiul Lumii de Jos.
Atunci când își îndeplinește îndatoririle, la fel ca și Hades, Thanatos este imparțial și nediscriminatoriu, motiv pentru care a fost urât atât de oameni, cât și de zei. În ochii lui, moartea nu putea fi negociată, iar el era nemilos cu cei cărora le venise vremea. Cu toate acestea, atingerea sa cu moartea era rapidă și nedureroasă.
Moartea putea fi considerată inevitabilă, dar există unele ocazii în care indivizii au reușit să-l păcălească pe Thanatos și să înșele moartea pentru o scurtă perioadă de timp.
MITURI POPULARE DESPRE THANATOS
În mitologia greacă, Thanatos joacă un rol important în trei povești esențiale:
Thanatos și Sarpedon
Thanatos este cel mai frecvent asociat cu un eveniment care a avut loc în războiul troian. În timpul uneia dintre bătălii, fiul lui Zeus, semizeul Sarpedon, a fost ucis în timp ce lupta pentru Troia. Sarpedon a fost un aliat al troienilor și a luptat cu înverșunare până în ultimul an al războiului, când Patroclu l-a ucis.
În ciuda faptului că a fost responsabil pentru organizarea războiului, Zeus a deplâns moartea fiului său. El a refuzat să lase ca trupul său să fie dezonorat pe câmpul de luptă.
Zeus i-a ordonat lui Apollo să meargă pe câmpul de luptă și să recupereze trupul mort al lui Sarpedon. Apollo a dat apoi trupul lui Thanatos și fratelui său, Hypnos. Împreună au cărat trupul de pe frontul de luptă până în Lycia, patria lui Sarpedon, pentru o înmormântare adecvată a eroului.
Thanatos a acceptat această sarcină, nu pentru că era un ordin de la Zeus, ci pentru că onorarea morții era datoria sa solemnă.
Thanatos și Sisif
Regele din Corint, Sisif, era cunoscut pentru viclenia și șiretenia sa. Dezvăluirea secretelor zeilor l-a înfuriat pe Zeus și a fost pedepsit.
Lui Thanatos i s-a ordonat să-l ducă pe rege în Lumea de Dincolo și să-l înlănțuie acolo, deoarece timpul său printre cei vii a ajuns la sfârșit. Când cei doi au ajuns în Lumea de Dincolo, regele i-a cerut lui Thanatos să-i demonstreze cum funcționează lanțurile.
Thanatos a fost suficient de milostiv pentru a-i acorda regelui ultima sa cerere, dar Sisif a profitat de ocazie, prinzându-l pe Thanatos în propriile lanțuri și scăpând de moarte. Cu Thanatos legat în Lumea de Dincolo, nimeni de pe Pământ nu mai putea muri. Acest lucru l-a înfuriat pe zeul Ares, zeul războiului, care s-a întrebat la ce bun războiul dacă adversarii săi nu puteau fi uciși.
Prin urmare, Ares a intervenit, călătorind în Lumea de Dincolo pentru a-l elibera pe Thanatos și predându-l pe regele Sisif.
Această poveste arată că Thanatos nu este rău; el a dat dovadă de compasiune față de rege. Dar, în schimb, a fost păcălit. Prin urmare, putem considera această compasiune ca fiind fie punctul său forte, fie punctul său slab.
Thanatos și Hercule
Thanatos a avut, de asemenea, o scurtă confruntare cu eroul Hercule. După ce Sisif a arătat că zeul morții poate fi păcălit, Hercule a dovedit că și el poate fi învins.
Când Alceste și Admetus s-au căsătorit, Admetus, beat, nu a reușit să ofere sacrificiu zeiței animalelor sălbatice, Artemis. Zeița furioasă i-a pus șerpi în pat și l-a ucis. Apollo, care îl slujea pe Admetus în acea perioadă, a văzut ce s-a întâmplat și, cu ajutorul sorții, a reușit să-l salveze.
Cu toate acestea, acum, exista un loc gol în Lumea de Jos care trebuia umplut. Fiind soția iubitoare și loială, Alcestis a făcut un pas înainte și s-a oferit voluntară pentru a-i lua locul și a muri. La înmormântarea ei, Hercule s-a înfuriat și a decis să se aventureze în Lumea de Dincolo și să încerce să o salveze.
Hercule s-a luptat cu Thanatos și în cele din urmă a reușit să-l învingă. Zeul Morții a fost apoi forțat să o elibereze pe Alcestis. Chiar dacă răsturnarea de situație l-a înfuriat, Thanatos a considerat că Hercule a luptat și a învins pe bună dreptate și i-a lăsat să plece.
REPREZENTAREA ȘI SIMBOLISTICA LUI THANATOS
În epocile mai târzii, trecerea din viață în moarte a fost văzută ca o opțiune mai atrăgătoare decât înainte. Odată cu aceasta a venit și schimbarea înfățișării lui Thanatos. De cele mai multe ori, el era descris ca un zeu extrem de frumos, asemănător lui Eros și celorlalte zeități înaripate din mitologia greacă.
Există mai multe reprezentări diferite ale lui Thanatos. În unele, el este înfățișat ca un copil în brațele mamei sale. În altele, el este reprezentat ca un zeu înaripat care ține o torță inversată într-o mână și un fluture sau o coroană de maci în cealaltă.
- Torța - Uneori torța era aprinsă, alteori nu era nici o flacără. Torța aprinsă cu susul în jos ar reprezenta învierea și viața veșnică. Dacă torța se stinge, ar simboliza sfârșitul unei vieți și doliul.
- Aripile - Aripile lui Thanatos aveau, de asemenea, o semnificație simbolică importantă. Ele reprezentau rolul Morții. El avea capacitatea de a zbura și de a călători între muritori și tărâmurile Lumii de Jos, aducând sufletele celor decedați la locul lor de odihnă. În mod similar, aripile fluturelui simbolizau călătoria spiritului de la moarte la viața de apoi.
- Coroana - Forma circulară a coroanei sugerează eternitatea și viața după moarte. Pentru unii, ea ar putea fi văzută ca un simbol al victoriei asupra morții.
THANATOS ÎN MEDICINA ȘI PSIHOLOGIA ZILELOR NOASTRE
Potrivit lui Freud, există două impulsuri sau instincte de bază în toate ființele umane. Una este legată de instinctul de viață, cunoscut sub numele de Eros, iar cealaltă se referă la instinctul de moarte, numit Thanatos.
Din conceptul că oamenii posedă o pornire spre autodistrugere, au apărut o serie de termeni din medicina și psihologia modernă:
- Thanatofobia - teama de conceptul de mortalitate și de moarte, inclusiv de cimitire și cadavre.
- Thanatologia - studiul științific al circumstanțelor asociate cu moartea unei persoane, inclusiv doliul, diferitele ritualuri de moarte acceptate de diferite culturi și societăți, diverse metode de comemorare și schimbările biologice ale corpului în perioada de după moarte.
- Eutanasia - provine din cuvintele grecești eu (bun sau bine) și thanatos (moarte) și poate fi tradusă ca moarte bună. Se referă la practica de a pune capăt vieții unei persoane care suferă de o boală dureroasă și incurabilă.
- Thanatoza - cunoscută și sub numele de moarte aparentă sau imobilitate tonică. În comportamentul animalelor, se referă la procesul de simulare a morții pentru a îndepărta atenția nedorită și potențial dăunătoare. Când vine vorba de oameni, poate apărea dacă o persoană se confruntă cu o traumă intensă, cum ar fi abuzul sexual.
LUCRURI DE ȘTIUT DESPRE THANATOS
1- Cine sunt părinții lui Thanatos?
Mama sa a fost Nyx, iar tatăl său a fost Erebus.
2- Este Thanatos un zeu?
Thanatos este cel mai bine cunoscut ca fiind personificarea morții. El nu este atât de mult zeul morții, cât Moartea însăși.
3- Care sunt simbolurile lui Thanatos?
Thanatos este adesea reprezentat cu mac, fluture, sabie, torță inversată și aripi.
4- Cine sunt frații lui Thanatos?
Printre frații lui Thanatos se numără Hypnos, Nemesis, Eris, Keres, Oneiroi și alții.
5- Este Thanatos malefic?
Thanatos nu este descris ca fiind o ființă malefică, ci una care trebuie să îndeplinească un rol important și necesar pentru a menține echilibrul dintre viață și moarte.
6- Cine este echivalentul roman al lui Thanatos?
Echivalentul roman al lui Thanatos este Mors.
7- Cum este cunoscut Thanatos astăzi?
De la originile sale din mitul grecesc, Thanatos este astăzi o figură populară în jocurile video, benzile desenate și alte fenomene culturale pop. În acestea, el este adesea descris ca fiind malefic.
ÎN CONCLUZIE
Deși Thanatos poate că a avut o influență asupra Morții și a altor simboluri asociate cu partea malefică a morții, cu siguranță nu sunt aceeași persoană. Atingerea și îmbrățișarea sa blândă sunt descrise ca fiind aproape binevenite în mitologia greacă. Nu există glorie în ceea ce face Thanatos, dar rolul pe care îl îndeplinește este crucial în menținerea ciclului vieții și al morții.
