În mitologia egipteană, Shu era un zeu al aerului, al vântului și al cerului. Numele Shu însemna "goliciune" sau "cel care se ridică". Shu a fost o divinitate primordială și unul dintre zeii principali din orașul Heliopolis.
Grecii îl asociau pe Shu cu Titanul grec, Atlas, întrucât ambele entități aveau sarcina de a preveni prăbușirea lumii, primul susținând cerul, iar cel de-al doilea sprijinind pământul pe umerii săi. Shu a fost asociat cu precădere cu ceața, norii și vântul. Să aruncăm o privire mai atentă asupra lui Shu și a rolului său în mitologia egipteană.
ORIGINILE LUI SHU
Potrivit unor relatări, Shu a fost creatorul universului și a creat toate ființele vii din cadrul acestuia. În alte texte, Shu a fost fiul lui Ra și strămoșul tuturor faraonilor egipteni.
În cosmogonia heliopolitană, Shu și omoloaga sa, Tefnut, s-au născut din zeul creator Atum. Atum i-a creat fie prin plăcere, fie scuipând. Shu și Tefnut au devenit apoi primele zeități ale Enneadei sau zeii principali din Heliopolis. Într-un mit local al creației, Shu și Tefnut s-au născut cu o leoaică și au protejat granițele de est și de vest ale Egiptului.
Shu și Tefnut i-au născut pe zeița cerului, Nut și pe zeul pământului, Geb. Cei mai renumiți nepoți ai lor au fost Osiris, Isis, Seth și Nephthys, zeii și zeițele care au completat Enneada.
CARACTERISTICILE LUI SHU
În arta egipteană, Shu era reprezentat purtând pe cap o pană de struț și purtând un ankh sau un sceptru. În timp ce sceptrul era un simbol al puterii, în timp ce ankh-ul reprezenta suflul vieții. În reprezentări mitice mai elaborate, el este văzut ținând cerul (zeița Nut) și separându-l de pământ (zeul Geb).
Shu avea, de asemenea, pielea de culoare închisă și un disc solar pentru a reprezenta legătura sa cu zeul soarelui, Ra. Shu și Tefnut au luat forma unor lei atunci când l-au însoțit pe Ra în călătoriile sale pe cer.
SHU ȘI SEPARAREA DUALITĂȚILOR
Shu a jucat un rol important în crearea luminii și a întunericului, a ordinii și a haosului. El i-a separat pe Nut și Geb, pentru a formula granițele dintre cer și pământ. Fără această diviziune, viața fizică și creșterea nu ar fi fost posibile pe planeta Pământ.
Cele două tărâmuri separate au fost susținute de patru coloane numite pilonii lui Shu. Totuși, înainte de separare, Nut dăduse deja naștere zeităților primordiale Isis, Osiris, Nephthys și Seth.
SHU CA ZEU AL LUMINII
Shu a eliminat întunericul primordial și a adus lumina în univers prin separarea lui Nut și Geb. Prin această demarcație, a fost stabilită și o graniță între tărâmul luminos al celor vii și lumea întunecată a celor morți. În calitate de eliminator al întunericului și zeu al luminii, Shu era strâns asociat cu zeul soarelui, Ra.
SHU CA AL DOILEA FARAON
Potrivit unor mituri egiptene, Shu a fost al doilea faraon și l-a sprijinit pe regele inițial, Ra, în diverse sarcini și îndatoriri. De exemplu, Shu l-a ajutat pe Ra în călătoria sa nocturnă pe cer și l-a protejat de monstrul șarpe Apophis. Dar tocmai acest act de bunătate s-a dovedit a fi o nebunie a lui Shu.
Apophis și adepții săi au fost înfuriați de strategiile defensive ale lui Shu și au condus un atac împotriva lui. Deși Shu a reușit să învingă monștrii, și-a pierdut cea mai mare parte a puterilor și energiei. Shu i-a cerut fiului său, Geb, să îl înlocuiască în funcția de faraon.
SHU ȘI OCHIUL LUI RA
Într-un mit egiptean, omoloaga lui Shu, Tefnut, a fost făcută Ochiul lui Ra. După o ceartă cu zeul Soarelui, Tefnut a fugit în Nubia. Ra nu putea să guverneze pământul fără ajutorul Ochiului său, așa că i-a trimis pe Shu și Thot să o aducă înapoi pe Tefnut. Shu și Thot au reușit să o liniștească pe Tefnut și au adus înapoi Ochiul lui Ra. Ca recompensă pentru serviciile lui Shu, Ra a aranjat o ceremonie de nuntă între el și Tefnut.
SHU ȘI CREAREA OAMENILOR
Se spune că Shu și Tefnut au ajutat indirect la crearea omenirii. În această poveste, sufletele pereche Shu și Tefnut au plecat într-o călătorie pentru a vizita apele primordiale. Cu toate acestea, întrucât amândoi erau tovarăși importanți ai lui Ra, absența lor i-a provocat acestuia multă durere și dorință.
După ce a așteptat o vreme, Ra și-a trimis Ochiul pentru a-i găsi și a-i aduce înapoi. Când cuplul s-a întors, Ra a vărsat mai multe lacrimi pentru a-și exprima tristețea și durerea. Picăturile sale de lacrimi s-au transformat apoi în primii oameni de pe Pământ.
SHU ȘI TEFNUT
Shu și omoloaga sa, Tefnut, au fost cel mai vechi exemplu cunoscut de cuplu divin. Cu toate acestea, în timpul vechiului regat egiptean, între cei doi s-a iscat o ceartă, iar Tefnut a plecat în Nubia. Despărțirea lor a provocat multă durere și suferință, având ca rezultat o vreme teribilă în provincii.
Shu și-a dat seama în cele din urmă de greșeala sa și a trimis mai mulți mesageri pentru a o recupera pe Tefnut. Dar Tefnut a refuzat să asculte și i-a distrus, transformându-se într-o leoaică. În cele din urmă, Shu l-a trimis pe Thot, zeul echilibrului, care a reușit în cele din urmă să o convingă. Odată cu întoarcerea lui Tefnut, furtunile au încetat și totul a revenit la starea inițială.
SEMNIFICAȚIILE SIMBOLICE ALE LUI SHU
În calitate de zeu al vântului și al aerului, Shu simboliza pacea și liniștea. Avea o prezență răcoroasă și liniștitoare care ajuta la stabilirea lui Ma'at sau echilibrul pe pământ.
Shu exista în atmosfera dintre pământ și ceruri. El furniza atât oxigenul, cât și aerul tuturor ființelor vii. Datorită acestui fapt, Shu era considerat a fi un simbol al vieții însăși.
Shu era un simbol al corectitudinii și al dreptății. Rolul său principal în Lumea de Jos era de a dezlănțui demonii asupra oamenilor care nu erau demni.
PE SCURT
Shu a jucat un rol important în mitologia egipteană, ca zeu al vântului și al cerului. Lui Shu i s-a atribuit sarcina de a separa tărâmurile cerului și pământului și de a permite viața pe planetă. A fost una dintre cele mai cunoscute și importante zeități ale Enneadei.
