540 Se naste la Roma, intr-o familie romana prospera si influenta. Grigorie a fost fiul unui senator si stranepotul papei Felix al III-lea. Roma isi traise deja zilele de glorie – orasul a fost atacat de doua ori de goti in timpul copilariei lui Grigorie, dezastrele care au avut loc atunci, si-au lasat amprenta in constiinta lui.
572 A intrat in administratia statului si a avansat usor, ajungand prefect al orasului Roma.
574 Grigorie si-a transformat domeniul familiei, situat pe dealul Caelian, in Roma, in manastire benedictina, care a dedicat-o Sfantului Andrei, si-a donat si pamanturile din Sicilia in aceleasi scopuri si a devenit calugar. Chiar daca si-a schimbat roba de mare slujbas al orasului in cea de calugar, Grigorie a descris anii care au urmat ca fiind cei mai fericiti din viata lui.
579 Grigorie a fost numit unul dintre cei sapte diaconi ai Romei si trimis de papa Pelagius al II-lea ca ambasador al nuntiului papal la curtea imparatului Tiberius, la Constantinopol. Scopul era de a obtine ajutor militar de la acesta impotriva lombarzilor care invadasera Italia. A petrecut acolo sase ani, dar nu a reusit pana la urma sa obtina niciun fel de ajutor de la Imperiul Roman de Rasarit.
585 S-a intors acasa si si-a reluat viata la Sf. Andrei. S-a reprofilat, devenind profesor si scriitor, reusind astfel sa-si atraga multi adepti. Dupa un an in care Roma s-a confruntat cu inundatii de epidemii, Pelagius al II-lea a murit in 590 si abatele, Grigorie, de la manastirea benedictina Sf. Andrei a fost ales papa in locul lui. Grigorie era din nou obligat sa-i paraseasca pe cei dragi. A acceptat numirea cu destul de multe rezerve.
590 Devine papa, fiind confirmat oficial in functie la biserica Sf. Petru, la 3 septembrie, si, purtand o permanenta batalie cu boala, si-a petrecut cei paisprezece ani, pe care avea sa-i mai traiasca, reformand Biserica si transformand papalitatea.
Grigorie a reusit sa transforme temporar papalitatea in cea mai puternica forta din Italia; a organizat vastele domenii papale, le-a asigurat o conducere si o administratie corespunzatoare si a folosit profiturile rezultate pentru a finanta fonduri de caritate pentru cetatenii Romei. Era vestit pentru milostenia si grija sa.
594 Impiedica invazia lombarda. Papa Grigorie a umplut golul de putere lasat de guvernarea slaba a Romei si a negociat pacea cu lombarzii, care cucerisera o mare parte din Italia. Telul sau era sa apere Roma cu orice pret si in aceasta privinta a fost primul papa care a exercitat cu adevarat, chiar daca nu doar temporar, o putere reala.
Cu la fel de multa energie, papa Grigorie a promovat papalitatea ca pe o autoritate suprema a Bisericii – pozitie ce se mentine si astazi. Grigorie a introdus, de asemenea, cateva schimbari in liturghiile tinute in biserici si a introdus cantarile gregoriene.
597 Il trimite pe Augustin in Anglia. Era un misionar zelos, trimitandu-si misionarii pana in Africa si Anglia. Incepand cu el, papalitatea s-a transformat intr-o forta semnificativa a Bisericii si a istoriei europene.
604 Moare in Roma, la 12 martie. Anii pe care Grigorie i-a petrecut ca si calugar au fost, spunea el, cei mai fericiti din viata sa [Brian Mooney, 2008].
Bibliografie:
- Brian Mooney, Mari lideri din antichitate pana in prezent, trad. Liviu Mateescu, Editura Lider, Bucuresti, 2008.
