1181 Acesta pare sa fie, cu aproximatie, anul in care s-a nascut, in Assisi, Italia, Francisc de Assisi. Nascut Giovanni Francesco Bernardone, in familia unui instarit negustor de panzeturi. Se pare ca Francisc a avut parte de putina educatie. In tinerete, era cunoscut printre tinerii din Assisi pentru hainele lui sport; era vestit in postura de cantaret si petrecaret. Dar tineretea aceasta lipsita de griji s-a sfarsit brusc.
1202 Este luat prizonier in razboiul local care avea loc intre Assisi si orasul vecin Perugia. Stand in captivitate mai mult de un an, s-a imbolnavit destul de serios si a inceput sa-si regandeasca stilul de viata.
1205 Are o viziune si incepe sa repare biserici. Viziune in care Hristos ii ordona sa repare biserica – o sarcina pe care mai apoi a interpretat-o ca referindu-se la intreaga Biserica Crestina.
Imediat, Francisc a vandut baloti de panza din magazinul tatalui sau pentru a strange bani pentru repararea bisericii. Tatal lui s-a infuriat atat de tare, incat la obligat pe Francisc sa renunte la mostenire si l-a dus la preotul local. Francisc a reactionat dezbracandu-se in pielea goala si jurand sa-l slujeasca pe tatal sau ceresc. A petrecut urmatorii ani muncind printre leprosi si reconstruind biserici in paragina.
1208 Incepe sa propovaduiasca; aduna doisprezece calugari in jurul lui – acesta a fost primul ordin. Cuvintele din Evanghelia Sfantului Matei, versetele 10:5-4, l-au inspirat pe Francisc sa propovaduiasca penitenta, dragostea si pacea si sa-si doneze toata avutia. Benedictinii locali le-au dat o capela mica in Porziuncola, in valea de langa Assisi, pentru a o folosi drept prima lor manastire. Calugarii, care umblau numai cate doi, propovaduind, cantand, muncind si cersind, au avut un impact urias asupra populatiei din locurile unde au mers.
1210 Franciscanii sunt recunoscuti de papa Inocentiu al III-lea.
1212 Francisc a ajutat o femeie din Assisi, Clara, care-i urmase exemplul, fiind infiintat „Ordinul Clariselor” – ordin pentru femei.
1212-1220 Misionar in Italia, Spania, Egipt si, posibil, in Tara Sfanta.
Oriunde calatorea, Francisc atragea oamenii. Se povesteste ca predica si randunelelor si ca la un moment dat a ordonat unui lup salbatic si infometat sa inceteze a mai teroriza localnicii.
1217 A impartit ordinul calugaresc pe provincii si misiuni in toata lumea. Zelul si daruirea l-au dus pana in Spania, unde a incercat sa-i converteasca pe mauri, si in Egipt, unde a predicat sultanului al-Kamil. La intoarcerea sa in Italia, in 1220, a participat la adunarea de la Porziuncola, numita si Adunarea rogojinilor, unde au venit cinci mii de calugari. Francisc a renuntat la administrarea efectiva a ordinului si a numit un nou conducator.
1221 A infiintat un al treilea ordin (tertiar) de calugari franciscani.
1224 A primit stigmatele – cele cinci rani pe care le avea Hristos dupa crucificare – dupa ce a avut o viziune in timp ce se ruga , la sfarsitul unui post de patruzeci de zile. A facut tot ce i-a stat in putinta pentru a-si ascunde ranile. Desi destul de bolnav si cu vederea din ce in ce mai slaba, Francisc a continuat sa predice si sa scrie.
1225 Compune Cantecul Fratelui Soare sau al Tuturor Creatiilor, in care toate elementele din natura sunt slavite ca frati si surori.
1226 Moare la varsta de patruzeci si patru de ani, in micuta lui coliba de la Porziuncola, imbratisand "sora moarte".
1228 Este canonizat, de papa Grigorie al IX-lea, pe 16 iulie.
1230 Trupul i-a fost reingropat in secret in cea mai scunda capela din marea biserica inchinata Sfantului Francisc, din Assisi. "Acolo unde este ura, lasa-ma sa seman pace" [Brian Mooney, 2008].
Bibliografie:
- Brian Mooney, Mari lideri din antichitate pana in prezent, trad. Liviu Mateescu, Editura Lider, Bucuresti, 2008.
