480 Acesta pare sa fie anul in care se naste in Nursia, centrul Italiei, intr-o familie instarita.
494 Din acest an, se pare, ca Benedict si-a petrecut tineretea studiind la Roma, in ultimii ani in care aceasta era considerata un oras imperial. Se cunosc destul de putine despre viata lui, se stiu doar realizarile sale. Papa Grigorie I a scris o biografie, care este insa lipsita de date si este presarata de evenimente miraculoase.
Traditia spune ca Benedict si sora sa geamana, Scholastica, au fost copii lui Entropius si ai Abundantiei. Scarbit de degradarea vietii din Roma, Benedict s-a dus sa traiasca ca pustnic intr-o pestera la Bubiaco, la aproximativ saizeci si cinci de kilometri est de oras, la poalele muntilor Abruzzi unde a petrecut trei ani in solitudine.
510 Dupa o experienta nereusita ca abate al comunitatii din Vicovaro, a inceput sa-si adune proprii discipoli, pe care i-a organizat in douasprezece comunitati a cate doisprezece calugari, fiecare dintre aceste comunitati fiind condusa de catre un diacon. Dupa ceva vreme, cei din aristocratia romana au inceput sa-si aduca copiii la el pentru a fi educati. Doi dintre acesti copii, Maurus si Placid, au devenit cei mai cunoscuti discipoli ai sai.
520 Infiinteaza manastirea Subiaco.
529 Benedict s-a mutat spre sud, la Monte Cassino, la jumatatea distantei dintre Roma si Neapole, unde i-a adus pe majoritatea calugarilor lui si unde a infiintat una dintre cele mai mari manastiri din Europa. Tot aici si-a scris si "Regula vitae monasticae". Sora lui, Scholastica, a infiintat o comunitate in apropierea manastirii.
536 Benedict il trimite pe Placid sa infiinteze o manastire la Messina.
Monte Cassino s-a dezvoltat intr-o perioada punctata de revolte, framantari, foamete, epidemii si razboaie. Italia a fost invadata de lombarzi si de armatele bizantice care incercau sa cucereasca Imperiul Roman de Apus si sa-l aduca sub conducerea Constantinopolului. Benedict a asistat la disparitia Imperiului Roman.
543 Regele got Totila il viziteaza pe Benedict la Monte Cassino. Scholastica moare.
In lucrarea sa, "Regula vitae monasticae", Benedict a pus accentul pe traiul in comun si pe munca fizica. Un text latin scurt, care contine un prolog si saptezeci si trei de capitole, "Regula" a fost prima codificare a traiului monastic comun din Occident. Benedict o intitula „un mic set de reguli pentru incepatori”. Cel mai mare merit al cartii a fost acela de a trasa instuctiuni precise privind modul de functionare a comunitatii, precum si in ceea ce priveste puterile si indatoririle abatelui. In plus, "Regula" era simpla si nu foarte dura. Cele cuprinse in carte erau la indemana oamenilor obisnuiti. Foarte rapid au inceput sa apara peste tot in apus manastiri benedictine; acest lucru a asigurat o mai buna raspandire a invataturilor bisericesti (astfel, Biserica avea sa se mentina pana in Evul Mediu) si au aparut misionarii care aveau sa converteasca tarile pagane – Anglia si Germania.
547 Cu aproximatie, acesta pare sa fie anul in care Benedict moare, la Monte Cassino [Brian Mooney, 2008].
Bibliografie:
- Brian Mooney, Mari lideri din antichitate pana in prezent, trad. Liviu Mateescu, Editura Lider, Bucuresti, 2008.
