FIZICIENI

Max Planck

MAX PLANCK

  • NASCUT: 23 aprilie 1858, Kiel, Germania
  • DECEDAT: 4 octombrie 1947 (89 de ani), Göttingen, Germania
  • NATIONALITATE: Germană
  • CUNOSCUT(Ă) CA: fizician
  • CONTRIBUȚII: Fizica cuantică

CINE ESTE MAX PLANCK?

Max Planck a fost un fizician renumit ale cărui lucrări revoluționare au pus bazele teoriei cuantice moderne, laureat al Premiului Nobel pentru fizică în 1918. Planck a adus multe contribuții substanțiale la fizica teoretică, dar faima sa ca fizician se bazează în primul rând pe rolul său de inițiator al teoriei cuantice, care a revoluționat înțelegerea umană a proceselor atomice și subatomice. El este cunoscut pentru constanta lui Planck, care are o importanță fundamentală pentru fizica cuantică și pe care a folosit-o pentru a deriva un set de unități, numite astăzi unități Planck, exprimate doar în termeni de constante fizice fundamentale.

NAȘTEREA ȘI FAMILIA

Planck s-a născut în 1858 la Kiel, Germania, în familia lui Johann Julius Wilhelm Planck și a celei de-a doua soții a acestuia, Emma Patzig. A fost botezat cu numele de Karl Ernst Ludwig Marx Planck; dintre prenumele sale, Marx a fost indicat ca "nume de botez". Cu toate acestea, la vârsta de zece ani a semnat cu numele Max și l-a folosit pentru tot restul vieții.

A fost al șaselea copil al familiei, deși doi dintre frații săi erau din prima căsătorie a tatălui său. Războiul era ceva obișnuit în primii ani de viață ai lui Planck, iar printre primele sale amintiri se numără marșul trupelor prusace și austriece în Kiel în timpul celui de-al Doilea Război Schleswig din 1864. 

COPILĂRIE ȘI EDUCAȚIE

În 1867, familia s-a mutat la München, iar Planck s-a înscris la școala gimnazială Maximilians, unde a intrat sub tutela lui Hermann Müller, un matematician care s-a interesat de tânăr și l-a învățat astronomie și mecanică, precum și matematică. De la Müller, Planck a învățat pentru prima dată principiul conservării energiei. Planck a absolvit mai devreme, la vârsta de 17 ani. Acesta este modul în care Planck a intrat pentru prima dată în contact cu domeniul fizicii.

Planck era înzestrat când venea vorba de muzică. A luat lecții de canto și a cântat la pian, orgă și violoncel, și a compus cântece și opere. Cu toate acestea, în loc de muzică, a ales să studieze fizica.

A obținut doctoratul în fizică teoretică în 1879 și și-a început cariera academică, devenind în cele din urmă profesor la Universitatea din Berlin.

CONTRIBUȚII ÎN FIZICĂ

În 1900, Planck a introdus conceptul său revoluționar de energie cuantificată, propunând că energia este emisă sau absorbită în unități discrete, sau "cuante". Această idee a format baza teoriei cuantice și a avut consecințe profunde asupra înțelegerii comportamentului materiei și a radiației.

Lucrările lui Planck au deschis calea pentru dezvoltările ulterioare în mecanica cuantică, incluzând dualitatea undă-particulă a luminii și materiei și principiul incertitudinii.

RECUNOAȘTERE ȘI PREMIUL NOBEL

Contribuțiile lui Max Planck în fizică au fost recunoscute cu numeroase premii și onoruri, inclusiv Premiul Nobel pentru Fizică în 1918, pentru descoperirea cuantelor de energie.

A fost ales președinte al Societății Kaiser Wilhelm (acum Societatea Max Planck) în 1930, poziție pe care a deținut-o până la moartea sa.

IMPACT ȘI MOȘTENIRE

Lucrările lui Planck au revoluționat înțelegerea noastră despre natura fundamentală a universului, punând în discuție fizica clasică și stabilind fundația pentru dezvoltarea mecanicii cuantice.

Ecuatiile și teoriile lui Planck continuă să fie fundamentale pentru fizica modernă, modelând înțelegerea noastră a fenomenelor la scară microscopică și macroscopică.

Moștenirea lui Planck se extinde dincolo de realizările sale științifice, deoarece a jucat un rol important în formarea comunității științifice din Germania și în promovarea colaborării internaționale în fizică.

CONCLUZII

Lucrările pionieratului lui Max Planck în teoria cuantică au transformat domeniul fizicii, revoluționând înțelegerea noastră a universului la cel mai fundamental nivel. Moștenirea sa continuă să inspire generații de oameni de știință, iar contribuțiile sale rămân centrale pentru înțelegerea lumii fizice.