Alexandru Coconul a fost domnitorul Țarii Românești în perioada 1623-1627 și al Moldovei între anii 1629-1630, fiul lui Radu al X-lea Mihnea, deci din familia domnitoare în Muntenia, a Basarabilor. Radu Mihnea a avut patru domnii în Muntenia și două în Moldova. Ultima domnie din Muntenia sfârşeşte la 1623 când este strămutat în Moldova, la a doua domnie (1623-1626). Dar el, plecând din scaunul Munteniei, îl lasă în loc fiul său, Alexandru.
Alexandru era minor şi avea să domnească (august 1623 – noiembrie 1627) sub epitropia sfatului boierilor (A. D. Xenopol). În fapt, Radu Mihnea domnea în ambele țări române, încercare de unire a țărilor surori sub o singură autoritate domnească, act pe care câțiva ani mai târziu îl va urmări şi Vasile Lupu.
Alexandru, fiul de domn aflat în minorat, îşi trage de aici şi cognomenul de "Coconul". Trei ani mai târziu, abia ieşit din minorat, Alexandru, având ascendent pe părintele său, urcă în scaunul Moldovei (înainte de 15 iulie 1629). Pentru a căpăta asentimentul sultanului, Alexandru cheltuieşte o sumă mare de bani împrumutată de la negustorii venețieni, aproximativ 200 000 reali, obligându-se către bailul Veneției, Sebastiano Venier, să-i restituie în cel mai scurt timp. Este explicabil faptul că, ajungând în scaun, începe să strângă bani pentru a-i depune la "Banca de Veneția". Dar, după opt luni, este mazilit de sultan şi îşi sfârşeşte domnia (29 aprilie 1630) fiind înlocuit cu Moise Movilă. Alexandru moare la Constantinopol (26 iunie 1632).
