Gabriel Báthori a fost ultimul reprezentant al puternicei familii a Báthoreştilor pe tronul principatului Transilvaniei. In condițiile în care, la început de veac XVII, se accentuase lupta pentru Transilvania între habsburgi și Imperiul Otoman. Amestecul turcilor în numirea domnilor români de la Poartă, în Muntenia şi Moldova, se extinsese şi în Transilvania prin principi credincioși sultanului, în timp ce împăratul voia să impună principi filovienezi. În acest joc diplomatic și politic, la 1606 moare Ștefan Bocskai (1604-1606) şi urmează ca principe în Transilvania, Sigismund Rákoczi (1606-1608). Acesta, prin stăruința Porții, cedează, în 1608, tronul unui partizan al turcilor, Gabriel (Gavril) Báthory. Suindu-se pe tron ca principe de influență și partidă otomană, la 7 marie 1608, Gabriel este, inevitabil, duşmanul Vienei.
Gabriel Báthori a avut veleități dinastice transcarpatine, ceea ce, la începutul domniei, l-a determinat să încheie tratate de alianță cu Radu al VIII-lea Șerban, domnul Țării Româneşti (domnia din 1602-1610) – tratatul de la Alba Iulia (din 21/31 mai 1608) –, şi cu Constantin Movilă, domnul Moldovei (domnia din 1607-1611) – tratatele de la Iaşi (din 8/18 iulie 1608) şi Alba Iulia (din 15/25 iulie 1608).
Împăratul Rudolf al II-lea încheagă o alianță împotriva lui Gabriel, în care îi atrage pe domnul Țării Româneşti, Radu Şerban (1602-1611 - cu întreruperi) şi pe domnul Moldovei, Constantin Movilă (1607-1611). Gabriel află de alianță îşi adună oastea și, la 30 decembrie 1610, pătrunde în Muntenia alungând de la domnie pe Radu Şerban, care fuge în Moldova lui Constantin Movilă. Profitând de absența domnului Țării Româneşti, Gabriel Báthori a ocupat capitala Târgovişte (în 26 ianuarie 1611), întitulându-se „domn al Transilvaniei şi al Valahiei Transalpine". Ii cere sultanului să-i dea domnia țării.
Suzeranul otoman a refuzat însă acțiunea principelui Transilvaniei, Gabriel Báthori fiind nevoit să se retragă peste munți (în 6/16 martie 1611), la vestea reînscăunării lui Radu al X-lea Mihnea pe tronul Țării Româneşti (domnia din martie-mai 1611) pe tronul Țării Româneşti cu ajutor militar imperial habsburgic, Radu Şerban (domnia din mai-septembrie 1611) a ocupat Târgoviştea (în mai 1611), l-a alungat temporar pe Radu Mihnea, omul turcilor, după care s-a văzut din nou confruntat cu o campanie militară organizată de Gabriel Báthori, pe care l-a zdrobit lângă Braşov (lupta din 30 iunie/10 iulie 1611).
Principele Transilvaniei a fost nevoit să se retragă la Sibiu, datorându-şi salvarea tronului doar şovăielilor imperialilor şi a lui Radu Şerban, care va pierde definitiv tronul în favoarea aceluiaşi Radu Mihnea (domnia din 1611-1616), reinstalat de turci.
Mulțumită lui Gabriel, turcii izbutiseră să aibă în cele trei țări româneşti, unite în 1600 de Mihai Viteazul, domni credincioși Porții. Aceasta mărea îngrijorarea imperialilor şi zădărnicea planul alianței antiotomane a lui Rudolf al II-lea. Gabriel însă comite greşeala de a-i cere sultanului scutire de tribut pe 10 ani, cât şi alte înlesniri, socotind că are poziție puternică la Poartă. În acelaşi timp, hotărâse a juca dublu și a se apropia de imperiali. Sultanul l-a simțit și dă tronul Transilvaniei lui Gabriel (Gavril) Béthlen. Acesta provoacă şi o răscoală împotriva lui Gabriel care îşi găsește moartea la 28 octombrie 1613.
