Matei Ghica era fiul lui Grigore al II-lea Ghica (1733-1735, 1748-1752).
Fostul mare dragoman (1751-1752) - înalt demnitar insărcinat cu relatiile diplomatice ale Inaltei Porti cu statele europene - a fost "uns" domn al Tării Româneşti de către otomani. Matei Ghica a fost insă repede inlocuit de către aceştia cu Constantin Racovită (1753-1756), după a cărui domnie, la un interval de doi ani, a urmat Scarlat Ghica (1758- 1761, 1765-1766), fratele lui Matei.
Inalta Poartă, de la care fanariotul işi cumpărase cu bani grei tronul, a preferat sa-l "strămute" în Moldova (1753-1756). Obligațiile către Inalta Poartă otomana - de la care Matei Ghica cumpărase cu bani grei tronul Tării Româneşti, unde nu avusese insă timpul necesar măcar să „soldeze" o înscăunare oneroasă -, precum exigentele unei vieți dezmătate, l-au făcut să impună o fiscalitate apăsătoare, cu consecinte nefaste, in special pentru tărănime. Actele de fugă ale populației rurale, răzvrătirea orăşenilor ieşeni, precum si pâra boierimii pământene - iscată de preferintele domnului pentru elementele alogene (grecesti) - au precipitat mazilirea (destituirea) lui Matei Ghica.
În timpul domniei lui Matei Ghica s-a încheiat redactarea, în limba greacă, a Cronicii Ghiculeştilor (un letopiset al Moldovei anilor 1695-1754).
