Grigore Matei Ghica era nepotul lui Grigore I Ghica (1660-1664, 1672-1673), domnul Tari Romăneşti, si se inrudea, prin mama, cu Mavrocordatii.
Fost mare dragoman - înalt demnitar însărcinat cu relatile diplomatice ale inaltei Porti cu statele europene -,Grigore II Ghica s-a „fofilat", precum in Țara Românească, printre domnile lui Constantin Mavrocordat în Moldova (1733-1735, 1741-1743, iunie-decembrie 1769), dezrobitorul 1748-1749, tăranilor dependenti (șerbi) în Tara Românească (in 1746) si Moldova (in 1749).
In timpul primei domnii (1726-1733), acest domn cu intentii reformatoare "L'enfer est pavé de bonnes intentions (!) - a dus o politica internă de echilibru, "de stabilitate a vietii locuitorilor" tării.
In vremea celei de-a doua cârmuiri (1735-1741), spre sfârşitul războiului ruso-austro turc din 1736-1739 desfăşurat în bună parte pe teritoriul Moldovei, Grigore II Ghica a fost confruntat cu prima administratie militară rusă (septembrie-octombrie 1739), când a fost constrâns să părăsească, pentru foarte scurt timp, tronul.
De fapt, după nimicirea, in 17/18 august 1739, a armatei turco-tătare la Stăuceni (in părtile cetăti Hotin, azi in Ucraina), in 13 septembrie 1739, amata rusă - in care fuseseră integrati, in calitate de ofiteri, Constantin şi Dumitraşcu, fiii lui Antioh Cantemir (1696-1700, 1705-1707) - a intrat in laşi, abandonat de Grigore II Ghica, care se refugiase la Galati, în aşteptarea ajutorului promis de turci si tătari. Conventia din 16 septembrie 1739 de la laşi, incheiată între feldmareşalul Christoph Burchard von Münnich, comandantul armatei tariste, si reprezentantii Stărilor Moldovei, prevedea recunoaşterea, sub protectia Tarului, independentei tării garantarea privilegilor boierimii si ale clerului. In 24 octombrie 1739, amata țaristă părăsea laşii, "gest" ce marca sfârşitul primei administratii militare ruse în Moldova şi reîntoarcerea, cu asentimentul Inaltei Porti otomane, a lui Grigore II Ghica.
Prin pacea de la Belgrad din 18/29 septembrie 1739, survenită în urma unei confruntări militare din care Imperiul habsburgic şi cel rus ieşeau "şifonate" Tara Românească redobândea Oltenia, teritoriu ce fusese subordonat, timp de două decenii (1719-1739), Austriei.
Mazilit de Inalta Poartă in septembrie 1741, ca urmare a uneltirilor lui Constantin Mavrocordat si a intrigilor boierilor munteni, Grigore II Ghica a revenit în aprilie 1747, destituirea din februarie 1748 nelăsându-i timp decât pentru îndeplinirea obligatiilor fată de Inalta Poartă otomana.
Ca orice "guvernator" fanariot care "se respectă", Grigore I Chica a domnit cu intermitentă, si in Tara Românească (1733-1735, 1748-1752), bineînteles cu acordul Sultanului.
