1881 La 31 octombrie, la Falticeni, judetul Suceava, Romania, s-a nascut Eugen Lovinescu. A fost un critic și istoric literar, teoretician al literaturii și sociolog al culturii, memorialist, dramaturg, romancier si nuvelist roman, cel mai de seama critic dupa Titu Maiorescu. Fiul lui Vasile, profesor, si al Profirei. Numele de botez i-a displacut toata viata, semnandu-si cartile si articolele numai cu initiala E.
1885 Revista „Convorbiri literare” isi incepe aparitia la Bucuresti. Cu aceasta se incheie definitiv ciclul iesean al "Junimii".
1888-1892 Urmeaza scoala primara in orasul natal.
1892-1896 Elev al gimnaziului „Al. Donici“ din Falticeni. Timp de trei ani este coleg de clasa cu Mihail Sadoveanu.
1896-1899 Urmeaza cursurile vestitului „Liceu Internat“ din Iasi.
1899-1905 Dupa o frecventare de cateva saptamani a Universitatii din Iasi, devine student al Facultatii de Litere — sectia limbi clasice — a Universitatii din Bucuresti. Audiaza cursurile lui T. Maiorescu, N. Iorga si Dimitrie Evolceanu. Lucrarea de licenta trateaza despre sintaxa latina.
1904-1906 Profesor la liceul din Ploiesti. In 1904 debuteaza in suplimentul literar al ziarului "Adevarul". In acelasi an incepe colaborarea, cu foiletoane, la junimista "Epoca". Colaborarea dureaza doi ani, Maiorescu promitandu-i, vag, si posibilitatea de a-i incredinta conducerea suplimentului literar al revistei.
1906 La 6 martie are loc o mare manifestatie studenteasca initiata de N. Iorga, in Piata Teatrului National din Bucuresti, pentru apararea limbii romane. Lovinescu ii trimite, din Ploiesti, lui N. Iorga, o telegrama de solidarizare.
Tipareste, la Falticeni, cele doua volume de debut "Pasi pe nisip", ce aduna incomodele foiletoane din "Epoca". In acelasi an publica piesa de teatru "De peste prag" si manualul "Carte de citire si gramatica pentru clasa a III-a".
1906-1909 Studii pentru obtinerea doctoratului la Paris. Teza de doctorat analizeaza opera criticului francez Jean-Jacques Weiss. Lucrarea e publicata, la Paris, cu o prefata de Emile Faguet. In toata perioada studiilor pariziene e colaborator activ la "Convorbiri critice" si, sporadic, la "Convorbiri literare" si "Viata romaneasca". Se impune ca unul dintre criticii literari importanti ai timpului.
1909 G. Ibraileanu publica lucrarea "Spiritul critic in cultura romaneasca". Apare primul volum din "Critice"; al doilea in 1910. In acelasi an, 1910, publica volumul "Grigore Alexandrescu", viata si opera lui, urmat, in 1913, de monografia "Costache Negruzzi", viata si opera lui. Criticul nazuia spre cariera universitara, fara a izbuti, mai intai la Bucuresti, apoi la Iasi (desi aici fusese profesor suplinitor in 1911—1912). Infrangerea la concursul de la Iasi (unde a avut castig de cauza G. Ibraileanu) va adanci inimicitia cu gruparea "Vietii romanesti". Va ramane toata viata profesor de liceu, devenind unul dintre cei mai importanti critici literari ai tarii, antisamanatorist si antipoporanist, promovand evolutia spre modernitate a literaturii romane.
1910-1914 Colaborari la "Convorbiri literare", "Noua revista romana", "Rampa", "Flacara" (incidental la Luceafarul), consolidandu-si statutul de critic literar.
1910 Apare lucrarea sociologica "Neoiobagia a lui Gherea".
1914-1916 In anii neutralitatii declanseaza lungi si acute polemici cu N. Iorga, D. Caracostea.
1915 Incepe sa apara noua editie — cu celebrele revizuiri — din "Critice". Al noualea volum al editiei, care o incheie, apare in 1923.
1918-1919 Ii apar volumele de publicistica militant-patriotica "Pagini de razboi", "In cumpana vremii". In 1918, in Bucurestiul eliberat, Lovinescu face sa apara magazinul ilustrat "Lectura pentru toti". La 19 aprilie 1919 apare, din initiativa si sub conducerea criticului, revista „Sburatorul”. Prima serie a revistei, factor determinant in evolutia moderna a literaturii romane, se incheie in 1922. A doua serie apare in perioada 1926—1927. Tot din 1919 incepe sa functioneze, in locuinta criticului, cenaclul „Sburatorul“ , care isi va inceta activitatea numai odata cu moartea amfitrionului.
1921 Apare, la Cluj (din 1922 la Bucuresti), revista "Gandirea". Din 1924 revista va fi o constanta tribuna antilovinesciana.
1924 Apare primul volum din "Istoria civilizatiei romane moderne" (vol. III e publicat in 1926). Lucrarea, capitala pentru sociologia romaneasca, starneste mari polemici si controverse.
1925 Apare, in volum, celebra lucrare a lui Stefan Zeletin, "Burgezia romana". Patru dintre principalele capitole ale acestei carti au aparut, mai intai, din 1920, in revista sociologica a lui Dimitrie Gusti, "Arhiva pentru stiinta si reforma sociala", iscand mari dezbateri de idei. Lucrarea lui Lovinescu se sprijina si pe puncte de vedere exprimate de St. Zeletin. Incepe sa apara editia definitiva a "Criticelor sale" (vol. IX in 1929).
1926 Publica primul volum din "Istoria literaturii romane contemporane". (Ultimul volum, VI — cel de al cincilea, avand ca obiect dramaturgia, nu a aparut niciodata — apare in 1929.)
1927 Apare primul sau roman semnificativ, "Viata dubla". (Ciclul sau romanesc incepuse, in 1913, cu "Apa mortii", continuat, in 1920, cu "Lulu".)
1930 Apare primul sau volum de "Memorii" (al treilea volum, ultimul, e publicat in 1937). Aceste memorii, care au iscat — de la al doilea volum — nemultumiri, se constituie, de fapt, in scene din viata literara, continuand, stilistic, eseistica si critica autorului.
1934-1937 Publica romanele "Firu-n patru", "Balauca", "Mite", "Diana", "Mili".
1934 Apare primul volum din "O viata de om, asa cum a fost" de N. Iorga. Acelasi ilustru autor, adversar al lui Lovinescu, publica, in acelasi an, "Istoria literaturii romanesti contemporane" (2 vol.).
1937 Apare "Istoria literaturii romane contemporane" (compendiu).
1940 Ii apare monumentala monografie, in doua volume, "T. Maiorescu".
1941 Publica volumul "Aqua forte", de fapt o continuare a "Memoriilor". De asemenea volumul "P. P. Carp, critic literar si literat.." . Apare "Istoria literaturii romane de la origini pana in prezent" de G. Calinescu.
1942-1943 Se dedica studierii universului literar junimist: "Antologia ideologiei junimiste" (1942), "T. Maiorescu si contemporanii sai" (doua volume, 1943—1944), "T. Maiorescu si prosteritatea lui critica" (1943).
1943 La 16 iulie, E. Lovinescu moare, rapus de cancer.
1968 Prima reeditare — in antologie — datorata lui Ion Negoitescu, a criticilor lui Lovinescu.
1982 Dupa alte reeditari ale unor carti lovinesciene, e inaugurata la editura "Minerva" — sub ingrijirea dlui Alexandru George si a d-nei Mariei Simionescu — editia critica a operei lui Lovinescu.
Marelui critic i se consacra cateva substantiale monografii (I. Negoitescu, "Lovinescu", 1970; Eugen Simion, "E. Lovinescu, scepticul mantuit", 1971; Florin Mihailescu, "E. Lovinescu si antinomiile criticii", 1972; Alexandru George, "In jurul lui E. Lovinescu", 1975).[1]
Bibliografie:
1 - Z. Ornea
2 - ro.wikipedia.org