Mircea Cărtărescu (1956)

Scris de Ionut Vornicu on . Posted in Scriitori din România

1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 4.10 /5    (63 Votes)
Mircea Cărtărescu

1956 La 1 iunie, la Bucuresti, s-a nascut poetul, prozatorul si eseistul roman Mircea Cartarescu. Fiul lui Constantin Cartarescu, economist si ziarist, si al Mariei (nascuta Badislav).

1971-1975 A urmat cursurile Liceului „Dimitrie Cantemir".

1976-1980 Urmeaza cursurile Facultatii de Filologie a Universitatii din Bucuresti.

1976-1990 A mai frecventat si cenaclul „Junimea" (condus de Ovid. S. Crohmalniceanu).

1978 A debutat, cu poeme, in "Romania literara", dupa ce s-a remarcat in „Cenaclul de luni" (condus de N. Manolescu), pe care l-a frecventat de la infiintare pana la desfiintare.

1980 A debutat editorial, cu "Faruri, vitrine, fotografii" (Premiul Uniunii Scriitorilor pentru debut), publicand apoi urmatoarele vol. de poeme: "Aer cu diamante" (colectiv, 1982), "Poeme de amor" (1983), "Totul", "Levantul" (Premiul Uniunii Scriitorilor, 1990) si "Dragostea" (Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, 1994).

1980-1989 In aceasta perioada activeaza ca profesor la o scoala generala din Bucuresti.

1990 Este asistent la Facultatea de Litere din Bucuresti.

1983 Ca prozator, debuteaza in antologia "Desant 83", continuand apoi cu nuvelele din "Visul" (Premiul Acad., 1989), (republicate, integral, sub titlul "Nostalgia" in 1993) si cu romanele "Travesti" (Premiul Asociatiei Scriitorilor Profesionisti din Romania) si "Orbitor - Aripa stanga" (Premiul ASPRO si Premiul rev. Cuvantul, 1996).

1989 Devine redactor al revista "Caiete critice".

1990 A fost invitatul Universitatii Iowa, SUA, in cadrul programului „International Writers Program".

1991 A urmat cursurile Seminarului de Studii Culturale din Stuttgart, Germania.

1992 Publica eseul arhetipal despre poezia eminesciana "Visul chimeric". 

1993 Conduce cenaclul „Litere", al Facultatii de Litere din Bucuresti. Prezent cu poeme in antologii straine ("Quinze poites roumains", Paris, 1990; "Young Poets of a New Romania", Londra, 1993), M. Cartarescu a starnit un deosebit interes ca prozator: "Le Reve", Paris, 1992 (tradus de Helene Lenz) a fost nominalizat atat pentru Premiul Medicis, cat si pentru „Premiul pentru cea mai buna carte straina" si cel al Uniunii Latine. Alte traduceri: "Lulu", Paris, 1993 (tot in trad. Helenei Lenz), "El Sueno", Barcelona, 1992 (trad. de Pilar Gilart Gorina), "Travestie", Amsterdam, 1995 (trad. de Jan Willem Bos).

1994-1996 A predat literatura romana la Universitatea din Amsterdam, ca profesor.

1995 I se decerneaza Premiul revistei Ateneu pentru poezie.

1996 A fost bursier al Fundatiei Rockfeller si al Colegiului Noua Europa.

1996-2011 In aceasta perioada Cartarescu are o bogata activitate literara, cu lucrari in versuri, proza, antologii, colaborari, volume colective, esee, jurnale, traduceri dar si audiobooks (carti audio). Cateva titluri: "Orbitor. Aripa stanga" (1996), "Orbitor. Corpul" (2002), "Orbitor. Aripa dreapta" (2007), "Travesti" (2009), "Mendebilul" (2006) etc.

2010 Într-un sondaj realizat de revista „Adevarul literar si artistic", importanti critici literari au desemnat „Orbitor" drept „cel mai bun roman romanesc din perioada 2000-2010".

2011 Mircea Cartarescu se numara printre favoritii la Premiul Nobel pentru Literatura insa, premiul ii revine poetului suedez Tomas Tranströmer, "deoarece, prin intermediul imaginilor sale condensate, translucide, ne inlesneste accesul proaspat la realitate". Tot in acest an i se acorda Premiul Vilenica.

2012 Publica eseul "Ochiul caprui al dragostei noastre", "Editura Humanitas", Bucuresti. Tot in 2012, i se acorda Premiul International pentru Literatura „Haus der Kulturen der Welt 2012".