Muntele Unzen (în japoneza: 雲 仙岳) este un grup stratovulcanic activ din apropierea orașului Shimabara, Nagasaki, pe insula Kyushu, cea mai sudică insulă din Japonia.
În 1792, prăbușirea mai multor domuri de lavă a declanșat un megatsunami care a ucis 14.524 de persoane în cel mai grav dezastru vulcanic din Japonia. Vulcanul a fost cel mai recent activ din 1990 până în 1995, iar o erupție mare în 1991 a generat un flux piroclastic care a ucis 43 de persoane, inclusiv trei vulcanologi.
Cele mai înalte vârfuri sunt Fugen-dake (普賢岳) la 1.359 de metri și Heisei-shinzan (平成新山) la 1.486 de metri. Acesta din urmă a apărut în timpul erupțiilor timpurii ale epocii eponime Heisei (1989-2019).
După 1792, vulcanul a rămas latent până în noiembrie 1989, când o serie de cutremure a început să se produca la aproximativ 20 de kilometri adancime și la 10 km vest de Fugendake. În anul următor, cutremurele au continuat, hipocentrele lor migrand treptat spre suprafata. Primele erupții freatice sau de abur au început în noiembrie 1990, iar după umplerea zonei de varf, lava proaspătă a început să erupa la 20 mai 1991.
Amenințarea unor evenimente viitoare dezastruoase a determinat autoritățile să evacueze 12000 de locuitori din locuintele lor. La 3 iunie 1991, vulcanul a erupt violent, posibil ca urmare a depresurizării coloanei de magmă după o alunecare de teren în crater. Un flux piroclastic declanșat de prăbușirea unui dom de lavă ce a ajuns la 4,5 kilometri in crater a luat viețile a 43 de oameni de știință și jurnaliști, inclusiv vulcanologii Katia și Maurice Krafft și Harry Glicken.
Între 1991 și 1994, vulcanul a generat cel puțin 10.000 de fluxuri piroclastice mici, distrugând aproximativ 2.000 de case. Începând cu anul 1993, rata eruptiilor de lava a scăzut treptat, iar acestea au încetat în 1995.
