La 12 ianuarie 2010, a avut loc cutremurul cu magnitidinea de 7 grade pe scara Richter, cutremur, cu un epicentru în apropierea orașului Léogâne (Ouest) și la aproximativ 25 de kilometri vest de Port-au-Prince, capitala Haiti. Cutremurul a avut loc la ora locală 16:53.
Până la 24 ianuarie, au fost înregistrate cel puțin 52 replici cu magnitudinea de 4,5 sau mai mult. Se estimează că trei milioane de persoane au fost afectate de cutremur. Estimările numărului de decese variază de la 100.000 la aproximativ 160.000 la cifrele guvernului haitian, de la 220.000 la 316.000, deși aceste ultime cifre sunt încă disputate. Guvernul Haiti a estimat că 250.000 de reședințe și 30.000 de clădiri comerciale s-au prăbușit sau au fost grav deteriorate. Istoria datoriilor naționale, politicile comerciale prejudiciabile ale altor țări și intervenția externă în afacerile naționale au contribuit la sărăcia și condițiile precare de locuit care au sporit numărul de decese din dezastru.
Seismul a provocat pagube majore în Port-au-Prince, Jacmel și în alte orașe din regiune. Clădiri notabile au fost deteriorate sau distruse semnificativ, inclusiv Palatul Prezidențial, clădirea Adunării Naționale, Catedrala Port-au-Prince și închisoarea principală. Printre cei uciși au fost arhiepiscopul Port-au-Prince Joseph Serge Miot, și liderul opoziției, Micha Gaillard. Sediul central al Misiunii de Stabilizare a Națiunilor Unite în Haiti (MINUSTAH), situat în capitală, s-a prăbușit, ucigând multe persoane, inclusiv șeful misiunii, Hédi Annabi.
Multe țări au răspuns apelurilor pentru ajutor umanitar, trimiţând fonduri și echipe de salvare și medicale, ingineri și personal de sprijin. Cel mai vizionat teledon din istorie, difuzat la 22 ianuarie în SUA, numit "Hope for Haiti Now", a strâns 58 milioane USD până a doua zi. Sistemele de comunicații, instalațiile de transport aerian, terestru și maritim, spitale și rețele electrice au fost avariate de cutremur, care a împiedicat eforturile de salvare și ajutor; confuzia cu privire la cine era responsabil, congestionarea traficului aerian și problemele cu prioritizarea zborurilor au complicat în continuare încercările de ajutorare imediată. Morgile din Port-au-Prince au fost copleșite de zeci de mii de cadavre. Acestea trebuiau îngropate în gropi comune.
Centrul de avertizare pentru tsunami din Pacific a emis un avertisment de tsunami imediat după cutremurul inițial, dar l-a anulat rapid. Aproape două săptămâni mai târziu, a fost raportat că plaja micului oraș pescăresc Petit Paradis a fost lovită de un tsunami la scurt timp după cutremur, probabil ca urmare a unei alunecări subacvatice, iar acest lucru a fost ulterior confirmat de cercetători. Cel puțin trei persoane au fost măturate pe mare de val și au fost raportate moarte. Martorii le-au spus reporterilor că marea s-a retras initial și a urmat rapid un "val foarte mare", prăbușindu-se la mal și măturând bărci și moloz în ocean.
Pe măsură ce numărul operaţiunilor de salvare au scăzut, livrările, îngrijirile medicale și salubritatea au devenit priorități. Întârzierile în distribuirea ajutorului au dus la reacţii furioase din partea lucrătorilor și a supraviețuitorilor fapt pentru care au început să apară jafuri și sporadic cazuri de violență. La 22 ianuarie, Organizația Națiunilor Unite a observat că faza de urgență a operațiunii de salvare se apropiase de sfârşit, iar a doua zi, guvernul haitian a oprit oficial căutarea supraviețuitorilor.
