Mihail Kogălniceanu

Mihail Kogălniceanu
NASCUT: 6 septembrie, 1817
DECEDAT: 20 iunie, 1891
NATIONALITATE: Română
CUNOSCUT CA: Scriitor, om politic
4.6 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 4.60 (10 Votes)


1817 La 6 septembrie, la Iasi, s-a nascut viitorul scriitor si om politic Mihail Kogalniceanu, primul din cei 10 copii ai lui Ilie Kogalniceanu si ai Catincai (nascuta Stavilla). “Tatal meu, nota el in prefata la "Cronicile Romaniei" sau "Letopisetele Moldaviei si Valahiei" (vol. I, Bucuresti, 1872), a fost vornicul Ilie Kogalniceanu; muma mea a fost sotia sa Catinca, nascuta Stavila, familie romaneasca din Basarabia; de pe tata si de pe muma, din mosi si stramosi, ma falesc, dara, ca sum roman moldovan, si cu mandrie recunosc ca familiea mea nu a cautat niciodata originea sa in tari si neamuri straine”.

1827-1834 Dupa ce dobandeste o anumita instruire in casa parinteasca, M. Kogalniceanu de la varsta de 10 ani, impreuna cu Vasile Alecsandri, frecventeaza lectiile unui dascal maramuresan stabilit la Iasi, Gherman Vida.

1828 Din acest an, a invatat la pensionul unui francez stabilit in capitala Principatului Moldovei, Victor Cuenim, apoi, din 1831, la Institutul de la Miroslava (localitate de langa Iasi), unde, in afara de limbi straine, studiaza aritmetica, geografia, gramatica, istoria si alte discipline.

1832 Se stinge din viata, de ftizie, mama scriitorului (n. 1802).

1833 La 17 august, este trimis sa-si continue studiile la colegiul din orasul francez Luneville, impreuna cu cei doi fii ai domnitorului Mihail Sturdza, Grigore si Dumitru. In drum spre Franta ii scrie cu regularitate parintelui despre cele vazute si traite.

Aceste ravase au pus inceputul bogatei si valoroasei mosteniri epistolare a lui M. Kogalniceanu, constituind primele sale probe in ale scrisului.

Manifestand staruinta la invatatura, M. Kogalniceanu, in acelasi timp, nu se limiteaza la prevederile programului de studii, ci frecventeaza teatrul, pentru care avea o pasiune aparte, urmareste presa la zi, invata sa cante la vioara, practica sportul.

De la primele contacte cu strainatatea,  a manifestat un viu interes pentru starile de lucruri din viata social-politica si culturala, evaluandu-le in raport cu cele din Moldova, de al carei destin era preocupat si careia ii ducea dorul. "Ma intrebati cum ma simt in Franta? li se adresa el surorilor. Prost. E o tara bogata, frumoasa, puternica, civilizata. Dar, cum eu nu sunt francez, prefer patria mea. N-as schimba Moldova cea saraca pentru cel dintai tron din lume".

1835 La 29 iulie, din ordinul lui M. Sturdza, tinerii sunt transferati la Berlin, pentru a-i feri astfel de influenta ideilor revolutionare din Franta. In capitala Germaniei, M. Kogalniceanu, timp de mai bine de doi ani studiaza ca particular, sub supravegherea unor persoane distinse, iar din octombrie 1837 se inscrie la Universitatea din Berlin. In acelasi an, la indemnurile vestitului savant A. Humboldt, pregateste si tipareste la Berlin primele sale lucrari stiintifice: "Moldova si Muntenia", "Limba si literatura romana sau valaha", "Schita asupra istoriei, obiceiurilor si limbii tiganilor" si vol. 1 al "Istoriei Valahiei, a Moldovei si a valahilor transdanubieni", cea dintai in limba germana, iar celelalte doua in limba franceza. Perioada aflarii la studii in Germania a fost de mare importanta in formarea intelectuala si in plan politic a lui M. Kogalniceanu. “Toata viata mea, si tanar si in varsta coapta, nota scriitorul, am marturisit in mai multe randuri, ca culturii germane, ca Universitatii din Berlin, ca societatii germane, barbatilor si marilor patrioti, care au operat realtarea si unitatea Germaniei, datoresc in mare parte tot ce am devenit in tara mea, si ca la focul patriotismului german s-a aprins faclia patriotismului meu roman!”

1838 In martie, in drum spre patrie, Kogalniceanu se opreste pe un timp la Liov, unde efectueaza cercetari de arhiva.

1838 La 1 iulie, apare prima publicatie periodica a lui M. Kogalniceanu, o noua serie, fata de cea a lui Gh. Asachi, a “Alautei romanesti”, prima noastra revista literara, editata ca supliment al ziarului “Albina romaneasca“. Revista a fost suspendata de catre autoritati dupa al cincilea numar din cauza publicarii in paginile ei a schitei "Filozofia vistului", opera satirica inspirata de "Tratat despre vist", de scriitorul rus O. Senkovski.

1839 La 12 octombrie, in “Albina romaneasca“, apare schita "Soirees dansantes" ("Adunari dantuitoare"), prelucrare din franceza.

1840 In martie, Mihail Kogalniceanu fondeaza o editura si o tipografie proprie sub denumirea “Cantora Foiei satesti” sau “Cantora Daciei literare”, care au avut un rol important la dezvoltarea culturii si literaturii nationale. Aici, M. Kogalniceanu a tiparit mai toate publicatiile periodice fondate de el: “Foaia sateasca a Principatului Moldovei” (aprilie 1840 - decembrie 1845), revistele “Dacia literara“ (ianuarie - iunie 1840), “Arhiva romaneasca“ (vol. 1 - 1840—1841; vol. 2 — 1845), "Propasirea", "Foaie Stiintifica si literara" (9 ianuarie - 11 noiembrie 1844) si "Calendar pentru poporul romanesc" cu anexa literara “Almanah de invatatura si petrecere” (1842—1846), editat in continuare de Gh. Asachi, un numar mare de carti de beletristica, opere cronicaresti etc. In publicatiile periodice ale lui Kogalniceanu au vazut lumina tiparului majoritatea scrierilor sale literare, articole pe teme sociale si culturale.

1840-1842 Inca din 1839, M. Kogalniceanu face parte dintr-un comitet teatral, iar incepand cu 7 martie 1840 este codirector, alaturi de C. Negruzzi si V. Alecsandri, al teatrului francez si al celui romanesc din Iasi. In aceasta calitate a pledat pentru imbunatatirea repertoriului, promovand pe scena lucrari inspirate din realitatile contemporane, pentru sporirea nivelului profesionist al actorilor, urmarind scopul ca teatrul sa fie “arta“, nu “papusarie”, precum se exprima scriitorul insusi.

1841 La 2 decembrie, este ales membru al Societatii de istorie si antichitati din Odesa, pentru care pregatise un discurs. In procesul-verbal al sedintei cu pricina, se mentiona ca M. Kogalniceanu a scris "Istoria Valahiei, Moldovei si a valahilor transdanubieni" si alte lucrari istorice si pregateste editarea letopisetelor moldovenesti atat de importante pentru istoria tinutului nostru”.

1843 La 24 noiembrie, rosteste renumitul sau cuvant pentru deschiderea cursului de istorie nationala la Academia Mihaileana, tiparit in acelasi an la Iasi. Acest discurs, constituie una dintre principalele scrieri in care M. Kogalniceanu si-a expus conceptia cu privire la istorie.

1844 In octombrie, redactarea unei plangeri a "vechililor obstiei Botosanilor" contra calugarilor manastirii Popauti, a servit drept pretext pentru autoritati de a-l inchide pe Kogalniceanu fara nicio cercetare la manastirea Rasca, unde s-a aflat bolnav timp de sapte saptamani, sub supraveghere stricta.

1845 M. Kogalniceanu traduce si editeaza in limba franceza, la Iasi, doua volume de fragmente scoase din cronicile moldovenesti si valahe referitoare la Petru cel Mare, Carol al XII-lea, Stanislav Leszczynski, Dimitrie Cantemir si Constantin Brancoveanu.

1845-1847 Se stabileste la inceput in Franta, apoi in Spania, iar la intoarcere in patrie viziteaza Italia. Din timpul sederii in Spania dateaza memorialul sau "Note despre Spania", redactat in limba franceza.

1845-1852 Editeaza, la Iasi, "Letopisetele Tarii Modovei", in trei volume, insotite de Prefata (la vol. 1), studii si insemnari despre manuscrisele valorificate.

1848 Participa la miscarea petitionara din Moldova, iar dupa inabusirea acesteia scrie brosura "Intamplarile din Moldova"  si alte lucrari, menite sa informeze opinia publica asupra evenimentelor ce au avut loc.

Fiind pus sub urmarire de catre agentii lui M. Sturdza, M. Kogalniceanu, la 12 august, trece travestit in Bucovina, unde impreuna cu V. Alecsandri, C. Negri, Gh. Sion s.a. face parte dintr-un comitet de lupta impotriva regimului instituit in tara.

Din insarcinarea acelui comitet, alcatuieste si editeaza lucrarea programatica "Dorintele partidei nationale in Moldova" si un proiect de constitutie pentru Moldova, in care si-a expus ideile cu privire la reformarea societatii, preconizand desfiintarea boierescului, asigurarea egalitatii drepturilor civile, emanciparea si improprietarirea taranilor s.a.. Colaboreaza la ziarul “Bucovina”, in care a publicat pamfletul "Carte a fostului rege Ludvig Filip catre inca fiindul domn Mihail Sturdza" si mai multe articole. A tiparit in brosura aparte, la Cernauti, pamfletul "Noul acatist al marelui voievod Mihail Grigoriu".

1849 De la Cernauti, Kogalniceanu pleaca la Viena, unde poposeste un timp, apoi la Paris. In tara se intoarce catre sfarsitul anului, dupa detronarea lui M. Sturdza si alegerea la domnie a lui Grigore Ghica.

1850 In “Gazeta de Moldavia”, redactata de Ch. Asachi, apare inceputul de roman "Tainele inimii", una dintre primele incercari de acest gen in literatura romana.

1852 La 10 noiembrie se casatoreste, la Iasi, cu Ecaterina Jora (1827—1907).

1855 La 1 octombrie, fondeaza la Iasi ziarul “Steaua Dunarii”, principalul organ de presa al miscarii unioniste.

1856 La 6 martie, moare Ilie Kogalniceanu (n. 26 mai 1787), tatal scriitorului, fiul postelnicului Ion Kogalniceanu, neam de razesi de pe Cogalnic.

La 30 mai, este ales in comitetul Unirii, alaturi de V. Alecsandri, C. Negri, C. Hurmuzachi s.a.

1857-1891 Incepand cu anii cincizeci, odata cu deschiderea Divanului ad-hoc al Moldovei in 1857, si pana la sfarsitul vietii sale, Kogalniceanu s-a manifestat in special ca om politic si de stat, detinand posturi inalte de prim-ministru, ministru de externe, reprezentant plenipotentiar al Romaniei in Franta etc. Ca membru al parlamentului, a participat in decurs de zeci de ani la examinarea problemelor de pe ordinea zilei, vadindu-si eruditia, spiritul constructiv si talentul oratoric.

1857 La 14 martie, este ales membru de onoare al Societatii de medici si naturalisti din Iasi. La 7 octombrie, la propunerea lui M. Kogalniceanu, Divanul ad-hoc al Moldovei voteaza Unirea Principatelor.

1859 La 3 ianuarie, M. Kogalniceanu isi retrage candidatura la domnie, in favoarea lui C. Negri. La Iasi e reeditata revista “Dacia literara“.

1860-1862 Apare de sub tipar o noua editie a “Arhivei romanesti”.

1868 La 29 mai, este ales membru al Societatii Academice (Academia Romana).

1869 La 15 septembrie este ales presedinte al Sectiunii istorice a Academiei Romane.

1872-1874 Sub titlul "Cronicile Romaniei" sau "Letopisetele Moldaviei si Valahiei", M. Kogalniceanu tipareste la Bucuresti o noua editie a operelor cronicarilor, in trei volume.

1875 La Bucuresti, apare in brosura, studiul  "Rapirea Bucovinei", dupa documente autentice.

1887 La 28 martie Mihail Kogalniceanu este ales presedinte al Academiei Romane, post pe care il va detine pana in 1890.

1891 Perioada 1-13 aprilie,  in sedinta solemna a Academiei Romane, organizata cu ocazia implinirii a 25 de ani de la fondarea acestui for stiintific, M. Kogalniceanu a rostit discursul "Dezrobirea tiganilor, stergerea privilegiilor boieresti, emanciparea taranimii", considerat de insusi oratorul “cantecul meu de lebada“, in care marele om de stat se referea la cele mai importante acte social-politice, la realizarea carora a contribuit si care au jucat un rol decisiv in dezvoltarea Romaniei moderne.

1891 La 20 iunie, M. Kogalniceanu se stinge din viata, la Paris, in timpul unei grele interventii chirurgicale. A fost inmormantat in cimitirul “Eternitatea” din Iasi.

 



Tags: biografie viata date informatii cronologie scriitor Romania Iasi om politic

  • Created on .
  • Last updated on .
  • Hits: 8166