1907 La 20 noiembrie, com. Sebis, jud. Arad, s-a nascut poetul, prozatorul, dramaturgul, traducatorul si eseistul roman Mihai Beniuc. Fiul lui Atanasie Beniuc si al Veselinei, tarani.
1921-1928 Urmeaza cursurile scolii primare maghiare din satul natal, apoi pe cele ale Liceului „Moise Nicoara" din Arad, unde il are prof. pe poetul Al. T. Stamatiad.
1926 Debuteaza in revista liceului, "Laboremus", cu o traducere din Thomas Moore.
1927 Urmeaza o poezie proprie, in "Falanga" lui M. Dragomirescu (cu pseud. Tudor Arsenie).
1928 O alta poezie in "Bilete de papagal". Termina liceul ca elev particular. Venirea la Cluj, ca student al sectiei de psihologie a Univ., inaugureaza o perioada de intense cercetari stiintifice, in detrimentul cercetarilor literare.
Frecventeaza totusi cenaclul lui Victor Papilian, colaborand si la rev. "Abecedar" (Brad), "Pagini literare" (Turda), "Gand romanesc" (Cluj).
1932-1938 Preparator la Institutul de Psihologie din Cluj.
1931 Licentiat in psihologie, filosofie si sociologie al Univ. din Cluj. Beneficiind de o bursa, obtinuta in calitate de sef de promotie, pleaca la Hamburg, unde lucreaza sub indrumarea psihologului si biologului J. von Uexkiill, colaborare materializata prin publicarea in lb. germana a unor studii de psihologie animala.
1934 Dr. in stiinte psihologice al Univ. din Cluj, cu "Invatare si inteligenta la animale". Primul specialist roman in psihologia animala si comparata.
1938 Debut editorial (cu sprijinul lui N. D. Cocea) cu vol. de poezii "Cantece de pierzanie", urmat la scurt timp de "Cantece noi" (1940), "Orasul pierdut" (1943), "Poezii" (1943) etc. Colaboreaza la vol. III al "Istoriei fdosofiei moderne", cu art. despre J. von Uexkiill, W. U. von Stern si M. Driech, si la majoritatea revistelor din tara.
Poet-cetatean, Beniuc scrie poezii, nuvele ("Ura personala", 1955), romane ("Pe muche de cutit", 1959; "Disparitia unui om de rand", 1963; "Explozie inabusita", 1971), teatru ("In Valea Cucului", 1959; "Intoarcerea", 1962), axate cu preponderenta pe o problematica sociala. Neobosit traducator din lirica universala (Apollinaire, Jozsef Atilla, Karel Jonckheere s. a.).
1943 Asistent la Institutul de Psihologie din Cluj.
1943-1946 Conferentiar universitar.
1946-1948 Consilier cultural la Moscova.
1949-1965 Secretar, prim-secretar si presedinte al Uniunii Scriitorilor, deputat in Marea Adunare Nationala.
1965-1974 Academician, prof. univ. la Facultatea de Filosofie (sectia psihologie) din Bucuresti.
1981 Marele premiu al Uniunii Scriitorilor. In ultimii ani ai vietii, desi se surdinizeaza in parte ostilitatea masiva care-l inconjoara, cade in desuetudine, vazandu-si declinul cu ochii, experienta amara, din care va iesi o poezie cu inflexiuni elegiace, autojustificative, intrerupta pe alocuri prin tresaririle de orgoliu ale celui ce nu mai are puterea sa loveasca. Beniuc e reprezentativ, astfel, si ca exemplu semnificativ al degradarii unui mit.
1988 La 24 iunie, la Bucuresti, poetul, prozatorul, dramaturgul, traducatorul si eseistul roman Mihai Beniuc trece in nefiinta.
