1885 La 25 martie, la Bucuresti, s-a nascut Mateiu, fiul cel mai mare al scriitorului Ion Luca Caragiale si al Mariei Constantinescu.
1892-1902 Studiaza la Colegiul "Sf. Gheorghe", al carui director intre 1889-1903 este Anghel Demetriescu, "excelentul meu director si maestru de istorie", cum spune Mateiu Caragiale. Din timpul acesta dateaza temeinica sa initiere istorica si heraldica. Tot acum va fi cunoscut, probabil, indeaproape, cercul amicilor lui Anghel Demetriescu, Delavrancea, arhitectul Mincu, St. C. Hepites, dr. C. Istrati, N. Petrascu.
1904-1905 In aceasta perioada il gasim la Berlin. Urmeaza, potrivit dorintei tatalui sau, dreptul, in schimb, paralel, cu lecturi fructuoase, patrunde farmecele marelui oras, pe care le va evoca in povestirea sa "Remember".
1906 Bucureşti. Studii de drept, pe care nu le termină, şi examene la Universitatea din Bucureşti, despre care Delavrancea îi relatează lui I. L. Caragiale, la Berlin.
1907 După o referinţa din "Remember": "Fusesem greu bolnav în Bucureşti şi mă întorsesem la Berlin, acasă".
1910 Prim concept al romanului "Craii de Curtea-veche".
1911 Prim concept al povestirii "Remember".
1912 In aprilie apar in "Viaţa românească" (nr.4) primele 13 poezii ale lui Mateiu Caragiale: "Clio", "Lauda cuceritorului", "Prohodul războinicului", "Noapte roşie", "Călugăriţa", "Boierul", "Aspra", "Înţeleptul", "Cronicarul", "Domniţa", "La Argeş", "Trântorul" şi "Curţile vechi".
1912 Intre 3 si 16 iunie il gasim la Leipzig. Poetul Panait Cerna felicită (printr-o scrisoare) pe Ion Luca Caragiale pentru poeziile fiului său, apărute in "Viaţa românească". La 5/18 aceeaşi lună, I. L. Caragiale răspunde poetului Cerna (textul scrisorii necunoscut).
1912 9/22 iunie, Berlin. Moare tatal sau, I. L. Caragiale. Mateiu asistă la inmormântare.
1912-1914 Şef de cabinet la Ministerul Lucrărilor Publice (ministru: Al. Bădărău).
1913 In martie, apar in "Viaţa românească" poeziile: "Grădinile amăgirii", "Întoarcerea învinsului" şi "Mărturisire".
1916 La 7 mai apare în "Flacăra" poezia "Dregătorul".
1919-1921 Şeful biroului Presei din Ministerul de Interne.
1923 Se căsătoreşte cu Marica Sion, care îi aduce o mică proprietate la Fundulea (Ilfov); domiciliază acum în Bucureşti, str. Logofătul Stroici (fostă Surorilor) nr.v9, iar mai târziu în str. Robert de Fleurs 9 A.
1924 Apare "Remember", Editura "Cultura Naţională", 1924. Etapele acestei lucrări, la care folosim şi însemnările autorului, sunt următoarele: "Conceput în timpul promenadelor nocturne la Şosea, în 1911; remaniat progresiv; definitiv în 1921, când a apärut în revista" (text francez). În "Viaţa românească" a apărut, in august 1921, fiind subdatată: 1914.
1925 "Antologia poeţilor de azi" de I. Pillat şi Perpessicius, vol. I, 1925 cu un portret de Marcel Iancu, înregistrează, pentru prima dată, comunicat de autor, titlul volumului de versuri, apărut peste 11 ani, "Pajere". În antologie se tipăresc poeziile: "Boierul", "Trântorul" şi "Curţile vechi".
1926-1928 Se tipăreşte in revista "Gândirea", romanul "Craii de Curtea-veche".
1927 La 28 noiembrie, pentru a treia oară (primele două redacţii s-au pierdut), incepe redactarea unor "pagini de jurnal", diferite de cele dinainte "prin totala absenţă a vreunei preocupări literare". Aceste note, intemeiate pe fapte şi reacţiuni, le scrie "numai pentru sine". (Extrase in Opere, ed. Perpessicius, 1936, pp.312-323.)
1928 In ianuarie, hotărât să intre în diplomaţie, intreprinde un drum la San Remo, pentru a intâlni pe N. Titulescu, atunci ministru de externe. Oprire la Triest, apoi prin Lombardia inundată, pe riviera italiană, notând de-a lungul drumului, ceea ce ochiul său distinge artistic in arhitectură, urbanistică, peisaj floral. Vizitează cimitirul din San Remo, unde e înmormântată, din 1907, Eliza Sion, mama soţiei sale. Primit in audienţă, la hotelul Miramare, de N. Titulescu. La intoarcere, oprire in Milano. Plimbare cu tramvaiul pe o "memorabilă" ploaie torenţială; traversează galeria Victor Emanuel, plină de lume; in faţa teatrului Scala, se afişa "Aurul Rinului", pe care-l auzise cu douăzeci şi cinci de ani in urmă. Vineri, 27 ianuarie la Triest; duminică, 29 ianuarie in Bucureşti.
1928 La 22 iunie, inalţă la conacul din Sion (Fundulea) steagul casei sale ("coup vert sur jaune").
1929 Apare în librării, editat de "Cartea Românească", romanul "Craii de Curtea-veche".
1929 La 2 ianuarie, scrie, după insemnările autorului, primele linii din "Şcoala ţaţelor", titlu schimbat apoi in "Soborul ţaţelor" din care a rămas doar o filă in trei variante, dintre care, primele două precedate de un epigraf din "Le latin mystique de Rémy" de Gourmont, carte pe care Mateiu Caragiale o dona, in februarie 1929, lui Francisc Lebrun.
1930 Publică în "Gândirea" un prim fragment din romanul "Sub pecetea tainei", rămas neterminat. În "Gândirea" se tipăreşte între decembrie 1930 - aprilie 1933. "Conceput în 1930"; titlul fixat în primăvara aceluiaşi an; începe să-l scrie la 18 mai 1930. Din insemnările autorului se vede a fi lucrat până la sfârşitul anului 1934 - dar fără spor. Îşi alege emblema cave, age, tace (fereşte-te, lucrează, taci), pe care o introduce şi-n stema armelor sale.
1934 La 29 aprilie, la Bucureşti, străbate "o teribilă criză morală. "Starea mea de spirit e probabil aceea a oamenilor care-şi simt sfârşitul apropiindu-se şi nu mai trag nici o nădejde".
1935 "La 9 mai, Sion (Fundulea) treieratul şi predarea porumbului sunt intârziate din cauza ploilor". Astfel de notaţii de gospodărie agricolă, minuţioase, se pot formula, aşa cum agendele şi corespondenţa atestă, pentru toţi anii, cca. 1928-1935.
1936 La 17 ianuarie, la Bucuresti, Mateiu Caragiale se stinge din viaţă, la vârsta de 51 de ani.
1936 Apare volumul de poeme "Pajere", la "Cultura Naţională", al cărui director era acad. Al. Rosetti. Ediţia ingrijită de Marica M. Caragiale, cu o notiţă bibliografică de Perpessicius şi cu un portret inedit de Marcel Iancu. Apare "Mateiu I. Caragiale, Opere", ediţie definitivä îngrijitä de Perpessicius, "Fundaţia pentru literatură şi artă", 1936 (director: acad. Al. Rosetti), cu reproduceri după stampele autorului. În materialul bibliografic, referinţe despre o proiectată monografie, consacrată lui Hoditz, personalitate originală, îndrăgostită de arte, a secolului XVIII, al Rosswalde în Silezia.
