La 5 mai 1846 se naște Henryk Sienkiewicz, în localitatea Wola Okrzejska din Polonia.
EDUCAȚIA
În 1858 se înscrie la un liceu din Varșovia, iar în 1866 se înscrie la Universitatea din Varşovia, unde studiază inițial dreptul și medicina. În anul 1867 se mută la secția de științe umaniste.
DEBUTUL ȘI OPERA
În 1869 începe să publice cronici și foiletoane în periodicele vremii, pe care le semnează cu pseudonimul Litwos, promovând deziderate ale ideologiei pozitiviste, curent dominant în Polonia în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, opus ideologiei romantice. În 1872, publică primul roman, Na marne (În zadar), o încercare de a descrie mediul studențesc. În 1876 pleacă în America de Nord cu un grup de prieteni. Călătoria îi va inspira volumul Listy z podrozy do Ameryki (Scrisori din călătoria în America), precum și numeroase nuvele care dezvăluie destinul sumbru al emigranților polonezi. Nuvelele marchează ruperea de ideologia pozitivistă.
În anul 1877 publică nuvela Schițe în cărbune — o radiografie tulburătoare a satului polonez de după împroprietărire.
În anul 1879, revine la Varşovia după mai multe călătorii prin Franța, Italia și Galiția.
În perioada 1882-1883, lucrează ca redactor al revistei Stowo, preocupate de destinul viitor al Poloniei.
În anul 1884, apare Prin foc și sabie, prima parte a unei trilogii istorice în care autorul recurge la tradiţia istorică glorioasă a Poloniei nobiliare cu scopul de a menține trează conștiința națională, de „a îmbărbăta inimile“ polonezilor.
În anul 1886 apare a doua parte a trilogiei sale, "Potopul" (Porop). În 1888 este publicată a treia parte, "Pan Wołodyjowski". În 1891 scrie romanul psihologic "Fără ideal" (Bez Zogmatu), criticând nobilimea lipsită de idealuri concrete. În 1892 publică "Scrisori din Africa" (Listy z Afryki) după o călătorie plină de peripeții. În 1894 apare romanul de moravuri "Familia Polaniecki" (Rodzina Polanieckich). În 1896, "Quo Vadis", roman despre persecutarea creștinilor în timpul lui Nero. În 1900 publică "Cavalerii Teutoni" (Krzyżacy), despre confruntările dintre polonezi, lituanieni și cavalerii Ordinului Teutonic. În 1910 publică "Vârtejuri" (Wir), roman ideologic ce reflectă revoluția din 1905-1907. În 1912 apare "Prin pustiu și junglă" (W pustyni i puszczy), un roman pentru tineri. În 1914 publică o parte din "Legiunile" (Legiony), neterminat, despre rolul legiunilor poloneze.
PREMIUL NOBEL
În 1905 i se acordă Premiul Nobel pentru Literatură. Discursul lui Henryk Sienkiewicz la Banchetul Nobel de la Grand Hotel Stockholm, 10 decembrie 1905:
"Națiunile sunt reprezentate de poeții și de scriitorii lor în competiția liberă pentru Premiul Nobel. Prin urmare, acordarea acestui premiu de către Academie îl celebrează nu doar pe autor, dar și poporul al cărui fiu este, și lasă mărturie că națiunea aceea are o parte a ei în patrimoniul universal, că eforturile ei sunt rodnice și că se cuvine să supraviețuiască pentru binefacerile aduse umanității. Dacă asemenea onoare este importantă pentru oricine, ea este infinit mai mare pentru Polonia. S-a spus că Polonia ar fi moartă, secată, înrobită, dar iată aici dovada viețuirii și a triumfului ei. Ca și Galileo, oricine va fi obligat să gândească: E pur și muove când, în fața ochilor întregii lumi, acest omagiu va fi acordat însemnatului patrimoniu al Poloniei și geniului său.
Acest omagiu nu mi-a fost acordat mie - pentru că pământul Poloniei este roditor și nu duce lipsă de scriitori mai buni decât mine -, ci patrimoniului polonez și geniului polonez. De aceea aș dori să-mi exprim cea mai fierbinte și cea mai sinceră recunoștință ca polonez dumneavoastră, domnilor membri ai Academiei Suedeze, și să închei imprumutând cuvintele lui Horatiu: Principihus placuisse non ultima laus est."
Dupa Nobel Lectures, Literature 1901-1967, editor Horst Frenz, Elsevier Publishing Company, Amsterdam, 1969. Traducere și note de Horia Garbea, Copyright © The Nobel Foundation (1905)
MOARTEA
În 1916 moare în Vevey, Elveția. Osemintele sale sunt aduse în țară în 1924 și înhumate la Catedrala Sfântul Ioan din Varșovia.
