CINE A FOST DOSTOIEVSKI?
Feodor Dostoievski (1821-1881) a fost un renumit scriitor rus din secolul al XIX-lea, cunoscut pentru operele sale literare complexe, profunde și influente. El a trăit într-o perioadă tumultuoasă a istoriei ruse, marcând tranzitia de la feudalism la modernitate.
NAȘTEREA ȘI FAMILIA
La 11 noiembrie (stil nou) 1821, la Moscova, Rusia, s-a născut Feodor Dostoievski, într-un spital pentru săraci, unde tatăl său lucra ca medic rezident. A fost unul dintre cei mai importanți scriitori ruși, ale cărui opere au avut un efect profund și de durată asupra ficțiunii din secolul al XX-lea. Tatăl său era un om violent, dominator și alcoolic, care avea să fie asasinat în cele din urmă în 1839 pe moșia lui de către iobagii care s-au răzbunat pentru tratamentul inuman la care îl supusese.
În 1843, Dostoievski a absolvit școala de inginerie militară, dar nu a acceptat postul oferit, optând pentru cariera de scriitor. În anii '40 a publicat două romane, "Oameni săraci", o lucrare realistă despre proletari, și "Dublura", povestea unui funcționar public paranoic, care se întâlnește cu sosia sa, ce ar fi putut fi fratele sau geamăn. "Dublura" a marcat interesul lui Dostoievski pentru stările psihice aparte.
EXILUL
În 1849 Dostoievski a fost arestat din cauza apartenenței sale la grupul Petrasevki, o formațiune în cadrul căreia se purtau discuții utopice, și condamnat la moarte. Deși sentința conspiratorilor avea să fie comutată în exil într-un lagăr de muncă din Siberia, poliția țaristă a inscenat mai întâi un simulacru de execuție, aliniindu-i pe condamnați în fața plutonului de execuție, înainte de a le anunța schimbarea sentinței. Dostoievski a petrecut 10 ani în exil, dintre care 4 într-un lagăr de muncă, unde a stat cu lanțuri la picioare într-o exploatare de cherestea și 6 ca simplu soldat într-un fort siberian din apropierea graniței cu Mongolia.
ÎNTOARCEREA ACASĂ
În 1859 lui Dostoievski i s-a permis să demisioneze din armată și să se întoarcă la St. Petersburg, unde a încercat să își reia cariera literară. În 1862 scrie "Amintiri din casa morților", în care descrie suferințele prin care a trecut în toată perioada de exil; pentru el acestea echivalau cu a fi înmormântat de viu și cu identitatea distrusă, idee la care avea să revină de nenumărate ori în romanele sale.
În 1864, moare soția sa, Maria Isaeva, de tuberculoză, cu care Dostoievski se căsătorise în perioada exilului. Publică în 1866 "Crima și pedeapsa", operă ce a fost primită favorabil de critică. În 1867 se recăsătorește cu Anna Grigorievna, stenografă angajată să-i copieze "Jucătorul", o carte pe care a terminat-o în 26 de zile pentru a satisface pretențiile editorului. Anna Grigorievna i-a oferit lui Dostoievski un sentiment de stabilitate în ultimul deceniu al vieții sale, când a scris "Posedatul" (1873), "Adolescentul" (1876) și capodopera sa "Frații Karamazov" (1880). În 1868 publică "Idiotul", iar în 1877 Dostoievski ține un discurs de evocare la înmormântarea prietenului său, poetul Nekrasov, provocând mari controverse.
MOARTEA
În 1881, la 9 februarie (stil nou), romancierul Feodor Dostoievski moare, de emfizem pulmonar, la câteva luni după ce rostise un discurs inflăcărat pentru comemorarea lui Alexandr Puskin în care vedea ilustrarea ideii de pace și frăție. Dostoievski a fost considerat drept precursor al existentialismului, precum și profet mistic, religios și politic – atât revoluționar, cât și reacționar – și, după părerea lui Thomas Mann, întruchipează "un sfânt și un păcătos în aceeași persoană". Această complexitate a personalității lui, detectată de Sigmund Freud, precum și temele variate abordate în scrierile lui Dostoievski au o bază biografică.
OPERA LUI DOSTOIEVSKI
Operele sale explorează adâncimea psihologiei umane, aducând în prim-plan întrebări filosofice, morale și spirituale. Iată câteva dintre cele mai remarcabile opere ale sale:
"Crima și pedeapsa" (1866): Această operă este considerată una dintre cele mai mari capodopere ale literaturii universale. Povestea se concentrează pe Raskolnikov, un student sărac din St. Petersburg, care comite o crimă și se confruntă cu consecințele psihologice ale faptei sale. Romanul explorează teme precum moralitatea, vinovăția și posibilitatea răscumpărării.
"Idiotul" (1868): În această lucrare, Dostoievski prezintă povestea unui tânăr prinț, Myshkin, care revine în Rusia după un tratament medical în străinătate. Myshkin este un personaj înțelept, dar naiv, și opera explorează impactul său asupra societății și interacțiunile cu o varietate de personaje complexe.
"Demonii" sau "Posedatul" (1872): Acest roman analizează impactul ideologiilor politice și filosofice asupra unei comunități. Personajele principale sunt membri ai unui cerc intelectual care încep să acționeze în mod extremist, ducând la evenimente tragice. Opera abordează teme precum nihilismul, fanatismul și corupția morală.
"Frații Karamazov" (1880): Ultimul și poate cel mai complex roman al lui Dostoievski, "Frații Karamazov" explorează relațiile dintre trei frați și cu tatăl lor. Opera investighează concepte filosofice, cum ar fi existența lui Dumnezeu, libertatea umană și natura răului. Personajul Ivan Karamazov prezintă celebrul său poem filosofic "Legenda Marelui Inchizitor".
"Jucătorul" (1867) și "Amintiri din casa morților" (1862): Aceste opere reflectă experiențele personale ale lui Dostoievski, inclusiv perioada petrecută în Siberia și dependența sa de jocurile de noroc. "Jucătorul" explorează obsesia cu jocurile de noroc, în timp ce "Amintiri din casa morților" oferă o privire asupra vieții în închisorile siberiene.
Opera lui Dostoievski este adesea caracterizată de analiza profundă a condiției umane, a tensiunilor morale și a conflictelor interioare. Stilul său literar și abordarea complexă a personajelor l-au consacrat ca unul dintre cei mai importanți gânditori literari și filosofici din istoria literaturii.
