La 20 mai 1799, in Tours, Franta, s-a nascut romancierul, eseistul, jurnalistul si criticul literar Honoré de Balzac, in ultima luna a Directoratului si a trait in perioada ascensiunii si caderii lui Napoleon, a Restaurarii, a Revolutiei Franceze si a Imperiului Napoleonian. Balzac si-a adaugat prepozitia „de” la nume, ceea ce ilustreaza aspiratiile aristrocratice ale familiei sale. A fost un elev slab, dar un cititor avid, inzestrat cu o memorie fenomenala.
În 1814 dupa ce familia s-a mutat la Paris, Balzac a inceput sa studieze dreptul si a lucrat intr-un birou de avocatura timp de trei ani dupa care a imbratisat cariera de scriitor.
Prima sa creatie literara a reprezentat-o tragedia "Cromwell", pentru care l-a avut drept model pe dramaturgul francez Corneille. Dupa ce a citit-o familiei sale plictisite si a ascultat opinia nefavorabila a unui critic literar de specialitate caruia i-a aratat piesa, „Fa orice numai literatura nu!”, Balzac cel vesnic nemultumit a declarat: „Asta nu inseamna ca nu ma pricep la tragedii”. A revenit asadar la roman si in anii 20 ai secolului al XIX-lea a scris si a colaborat la realizarea unor lucrari literare de duzina, imitatii ale romanelor gotice engleze de groaza, romane istorice, fantezii supranaturale, concomitent cu elaborarea unor articole de larg interes.
A dat gres in afacerile editoriale si tipografice, desi experienta sau lipsa lui de experienta in domeniul financiar avea sa fie exploatata din plin in romanele de mai tarziu. Balzac a fost unul dintre primii romancieri ce au diagnosticat etica banului din societatea contemporana, in care dorinta de inavutie a inlocuit religia si codul moral ca elemente fundamentale ale coeziunii sociale.
În 1829 Balzac a publicat primele carti sub nume propriu si a inceput ampla lucrare care avea sa devina "Comedia umana". A dobandit faima si succes si, impunandu-si o disciplina de fier, a continuat sa scrie, in pofida apetitului nesatios pentru mancare, avere si relatii amoroase. Obisnuia sa se duca la culcare pe la ora opt seara si sa se trezeasca la miezul noptii, cand isi punea o roba monahala din casmir alb si un lant de aur, apoi isi incepea truda zilnica. Scria pana in zori, sustinut de nenumarate cesti de cafea (se estimeaza ca pe tot parcusul vietii a baut aproximativ cinzeci de mii de cesti de cafea). Dupa ce se odihnea o ora intr-o baie fierbinte, incepea sa-si corecteze lucrarile culese in vederea tiparirii. Dupa un dejun usor, se aseza din nou la masa de scris si lucra pana la cinci, cand pleca in vizita la prieteni, lua masa si se ducea la culcare, apoi ciclul se relua.
În anul 1833 Balzac i-a dezvaluit surorii sale ambitiosul plan de a scrie "Comedia umana", spunandu-i: „Sunt pe cale sa devin un geniu”. Isi imagina succesiunea de romane pe care le-a prezentat apoi pe scurt. „M-am apucat sa scriu o istorie a intregii societati. Mi-am expus adesea planul intr-o singura propozitie: <<O generatie este o drama cu patru sau cinci mii de personaje care se detaseaza de celelalte>>. Aceasta drama este cartea mea”. In uriasa lui intreprindere, romanele sale, numite mai intai "Studii de moravuri" si ulterior "Comedia umana" in contrast cu "Divina comedie" a lui Dante, vor forma o structura de ansamblu pe care Balzac a denumit-o Madeleine a lui, dupa numele bisericii pariziene aflate in constructie.
In toate romanele lui, dar mai ales in capodoperele: "Louis Lampert" (1832), "Eugenie Grandet" (1833), "Cautarea absolutului" (1834), "Mos Goriot" (1835), "Iluzii pierdute" (1837), "Cesar Birotteau" (1837), "Verisoara Bette" (1847) si "Varul Pons" (1847), Balzac manifesta rara capacitate de a se identifica imaginativ cu personajele sale si mediul acestora, dandu-le viata intr-un mod foarte credibil.
La 18 august 1850, Honoré de Balzac moare, la Paris, Franta. Balzac nu a reusit sa-si finalizeze uriasul sau proiect, care ar fi necesitat in total 144 de studii. Se poate confirma fara nicio exagerare ca a scris pana in ultima clipa a vietii sale, iar marea lui realizare consta in indrazneala viziunii si a accentelor critice la adresa societatii. Denumit „parintele romanului modern”, Balzac ofera cel mai convingator exemplu de reomancier care incearca sa cuprinda totul in fictiunea sa. De la primul roman, semnat cu propriul sau nume si publicat in 1829, pana la moartea sa care a survenit 21 de ani mai tarziu, Balzac a publicat aproape 100 de romane si culegeri de povestiri, reunite in peste 40 de volume in care a portretizat peste 200 de personaje. Niciun alt romancier nu a mai scris un numar atat de multe romane ca Balzac.