CINE A FOST LUDOVIC AL XIII-LEA?
Ludovic al XIII-lea a fost rege al Franței din 1610 până la moartea sa în 1643 și rege al Navarrei (ca Ludovic al II-lea) din 1610 până în 1620, când coroana Navarrei a fuzionat cu coroana franceză.
Cu puțin timp înainte de a împlini 9 ani, Ludovic a devenit rege al Franței și al Navarrei după ce tatăl său, Henric al IV-lea, a fost asasinat. Mama sa, Marie de' Medici, a acționat ca regentă în timpul minorității sale. Gestionarea defectuoasă a regatului și intrigile politice neîncetate ale Mariei și ale favoriților ei italieni l-au determinat pe tânărul rege să preia puterea în 1617, exilându-și mama și executându-i pe adepții ei, inclusiv pe Concino Concini, cel mai influent italian de la curtea franceză.
Ludovic al XIII-lea, taciturn și suspicios, s-a bazat foarte mult pe principalii săi miniștri, mai întâi pe Charles d'Albert, duce de Luynes și apoi pe cardinalul Richelieu, pentru a guverna Regatul Franței. Regele și cardinalul sunt amintiți pentru înființarea Academiei franceze și pentru că au pus capăt revoltei nobilimii franceze. Aceștia au distrus sistematic castelele seniorilor sfidători și au denunțat utilizarea violenței private (dueluri, port de arme și menținerea unor armate private). Până la sfârșitul anilor 1620, Richelieu a stabilit "monopolul regal al forței" ca doctrină conducătoare. Domnia sa a fost marcată și de luptele împotriva hughenoților și a Spaniei habsburgice.
MOARTEA
Ludovic al XIII-lea nu s-a simțit bine în timpul iernii 1642-1643. A reușit să facă câteva ieșiri la vânătoare la Versailles, dar până la mijlocul lunii februarie era în mare parte imobilizat la pat. Din descrierile contemporane, istoricii moderni au presupus că suferea de tuberculoză extrapulmonară. La 13 aprilie, medicul său șef l-a informat că boala îi va fi fatală. A murit la Paris la 14 mai 1643, la cea de-a 33-a aniversare a morții tatălui său. Potrivit biografului său A. Lloyd Moote,
"intestinele sale erau inflamate și ulcerate, făcând digestia practic imposibilă; tuberculoza i se răspândise la plămâni, însoțită de tuse obișnuită. Oricare dintre aceste afecțiuni majore, sau acumularea de probleme minore, ar fi putut să-l ucidă, ca să nu mai vorbim de slăbiciunile fiziologice care îl făceau predispus la boli sau de remediile medicilor săi de clisme și sângerări, care au continuat până la moartea sa".
