Maximilien Robespierre (1758-1794)

3.1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 3.10 (10 Votes)


 

Maximilien Robespierre1758 La 6 mai, in Arras, Franta, s-a nascut Maximilien Francois Marie Isidore de Robespierre, intr-o familie cu conditii modeste, cu origini franceze si irlandeze. A fost unul dintre principalii conducatori ai Revolutiei Franceze din 1789 si principalul arhitect al "Terorii" care avea pana la urma sa-l distruga si pe el. Niciun alt personaj al Revolutiei Franceze nu este atat de controversat.

1769 Isi incepe studiile la Paris, la Colegiul Louis-le-Grand.

1781 Isi ia licenta in drept la Universitatea din Paris.

1782 Isi deschide un cabinet in Arras, unde a profesat ca avocat si judecator. Era foarte dur, cateodata chiar radical, atunci cand venea vorba de chestii sociale, dar si-a castigat o reputatie de om cinstit. Intotdeauna chibzuit si imbracat simplu, avea sa fie poreclit mai tarziu "incoruptibilul".



1789 Este ales in Adunarea Starilor Generale, adunarea nationala care a fost convocata cu putina vreme inaintea Revolutiei Franceze, in mai. Robespierre, orator priceput si neobosit, s-a facut repede remarcat ca unul dintre radicali.

1790 A devenit conducator al iacobinilor, un club politic care sustinea democratia totala si desfiintarea monarhiei; era, de asemenea, foarte iubit de populatia Parisului.

1791 Este desemnat procuror public.

1792 Dupa caderea monarhiei, Robespierre a fost ales primul deputat de Paris in noua Conventie nationala. A jucat un rol decisiv in procesul regelui Ludovic al XVI-lea, luand cuvantul de unsprezece ori si sustinand ca regele trebuia sa moara pentru ca Franta sa poata trai.

1793 In ianuarie, regele Ludovic al XVI-lea a fost executat public. In iulie, acelasi an, Robespierre a fost ales membru in organismul care asigura conducerea executiva a Conventiei nationale, Comitetul pentru siguranta publica. Primul comitet (aprilie-iulie) a fost dominat de Georges Danton, avocat si el, iar cel de-al doilea (iulie 1793-iulie 1794) de catre Robespierre. Comitetele au preluat complet puterea, stapanind Franta prin intermediul unei retele de comitete fantoma infiintate in fiecare oras si fiecare comuna.  In Franta, au inceput framantarile: contrarevolutia pe plan intern - revoltele din Vendee si din alte locuri - si amenintarile de invazie venite din partea Prusiei si a Austriei. Comitetele au ripostat, ordonand condamnarea la moarte a tuturor opozantilor revolutiei - ata reali, cat si imaginari. Astfel a inceput "Domnia Terorii", cu Robenspierre principal instigator. L-a inlocuit pe Danton in iulie 1793 si a devenit practic dictatorul Frantei. Danton si asociatii lui au fost ghilotinati in luna aprilie a anului urmator pentru ca au indraznit sa puna la indoiala scopurile "Terorii". Revoltele din Vendee, cea mai insemnata incercare la care a fost supusa revolutia in provincie, au fost inabusite fara mila - inecari si executii in masa  -  primul genocid din Europa moderna.



Declinul lui Robespierre a inceput atunci cand a insistat in promulgarea unui decret prin care cultul fiintei supreme sa fie proclamat religie oficiala - omagiu adus de Robespierre ideilor scriitorului Jean-Jacques Rousseau. Acest lucru i-a infuriat atat pe ateisti, cat si pe romano-catolici.

1794 In iunie, Robespierre a fost ales presedinte al Conventiei nationale si "Domnia Terorii" s-a intensificat. Toate aceste omoruri au inceput dintr-o data sa para nejustificate, mai ales ca Franta repurtase o serie de victorii care indepartasera pericolul iminent al unei invazii straine. Robespierre, care se bazase pe aceasta psihoza zilnica, a inceput sa para vulnerabil. Conspiratorii l-au impiedicat pe Robespierre sa vorbeasca la Conventia nationala la 27 iulie si, in timp ce incerca sa isi gaseasca sustinatorii in oras, a fost declarat infractor. Ranit in maxilar de un glont, a fost prins si trimis rapid in judecata, in conformitate cu sistemul judiciar pe care tot el il pusese la punct. A fost condamnat la moarte si ghilotinat a doua zi, impreuna cu doi apropiati si cu nouasprezece sustinatori.

"Domnia Terorii" a fost un instrument politic, al carui scop era crearea unui climat de teama si incertitudine. Intr-o mare de spioni si infractori marunti, supravegheata de un tribunal revolutionar, care-si trimitea victimele la ghilotina, nimeni nu se simtea in siguranta. Insa motivul pentru care Robespierre a instituit aceasta stare de teroare i-a fascinat dintotdeauna pe istorici. Parea ca este condus de un sentiment al datoriei; departe de a fi doar un simplu fanatic, a luptat contra celor de extrema stanga si a moderatilor de dreapta. Era un om rece, rezervat si singuratic, dar integritatea sa nu a fost niciodata pusa la indoiala [Brian Mooney, 2008].

 

 

Bibliografie:

    • Brian Mooney, Mari lideri din antichitate pana in prezent, trad. Liviu Mateescu, Editura Lider, Bucuresti, 2008.





Tags: biografie date informatii

  • Created on .
  • Last updated on .
  • Hits: 7574