Hebe (greacă: Ἥβη), în religia Greciei antice, este zeița tinereții, echivalentul său roman fiind Juventas. Este fiica lui Zeus și a surorii sale mai mari, Hera. Hebe era paharnicul zeilor și zeiţelor de pe Muntele Olimp, cărora le servea nectarul și ambrozia până când s-a căsătorit cu Heracles (echivalentul roman: Hercules). Urmașul ei a fost eroul divin Ganymede. Din acest motiv, un alt nume al său este Ganymeda, însemnând "Prințesa încântătoare". Hebe a fost venerată ca zeița iertării sau a milosteniei la Sicyon.
Hebe a avut influență asupra tinereții veșnice și capacitatea de a readuce tinerețea muritorilor o putere care apare exclusiv doar la ea. Potrivit lui Philostrate de Lemnos (cel Bătrân), Hebe era cea mai tânără dintre zei și responsabilă cu menţinerea tinereţii veşnice a acestora fiind astfel cea mai respectată de acstia. Rolul ei de a asigura tinerețea veșnică zeilor este apropiat cu rolul ei de paharnic, deoarece cuvântul ambrozie a fost legat de o posibilă traducere proto-indo-europeană legată de nemurire și forță de viață.
În artă, ea este văzută de obicei cu tatăl ei în chip de vultur, oferindu-i adesea o cupă. Această ilustrare apare gravată în pietrele preţioase antice, precum și în arta ulterioară. Vulturii erau conectaţi cu nemurirea și există o credință folclorică în care vulturul (ca și Phoenixul) avea capacitatea de a se reîntineri, ceea ce face ca asocierea cu Hebe să fie logică.
În Iliada, Hebe îndeplinea diverse sarcini, cum ar fi să facă baie fratelui ei Ares sau să o ajute pe Hera să urce în carul ei. Pândar în Odele Nemeene se referă la ea ca fiind cea mai frumoasă dintre zeițe care era mereu alături de mama ei în Olimpus. Deși nu era la fel de puternic asociată cu tatăl ei, Hebe a fost menționată ocazional cu epitetul Dia, care poate fi tradus în "Fiica lui Zeus" sau "Divină".
În unele tradiții care au fost înregistrate de Maurus Servius Honoratus, tatăl ei, Zeus i-a dăruit doi porumbei cu voci umane, iar unul a zburat în locul unde s-ar fi stabilit Oracul din Dodona. În plus, Hebe a fost adesea legată de Afrodita, cu care a fost descrisă dansând și comportându-se ca vestitoare sau însoțitoare, legând asocierea clasică între frumusețe și "floarea tinereții". În piesa lui Euripide, Orestes, se spune că Elena stătea pe un tron lângă Hera și Hebe după obținerea nemuririi.
