Simeon Stâlpnicul a trăit în zilele împărăţiei lui Leon cel Mare şi a lui Martirie, patriarhul Antiohiei care era din eparhia Ciliciei, dintr-un sat ce se chema Sisan, intr-o familie de păstori. Acesta s-a calugărit înca de tânăr, insă posturile aspre pe care le ținea, au făcut ca starețul să îl înlature de la mănăstire.
Simeon s-a retras atunci intr-un puț secat din munti. Mai multi monahi au încercat fără succes să îl facă să se întoarcă la mănăstire. A început să fie căutat de oameni pentru a le impărtăși tainele creștine, însă pentru a se izola intr-un fel de restul lumii s-a urcat pe o coloanaă (un stalp) ce avea în vârf o chilie mică unde a locuit timp de 47 de ani.
În tot acest timp a primit scrisori si vizitatori, făcând minuni. Printre cei ce îi ascultau învățăturile se număra împăratul Teodosie al II-lea și soția lui, împărăteasa Aelia Eudoxia, precum și Fericita Genoveva a Parisului.
Teodoret din Cir spune că "A adormit în pace la vârsta de șaizeci și nouă de ani, în anul 459, după o viață de multe și mari nevoințe."
