Nicolae Grigorescu (1838-1907)

4.4405940594059 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 4.44 (101 Votes)


 

Nicolae Grigorescu1838 La 15 mai, la Pitaru, Dambovita, s-a nascut Nicolae Grigorescu. Este unul dintre cei mai valorosi pictori romani, fiind cunoscut si la nivel european. A fost al saselea copil al lui Ion si Maria Grigorescu.

1843 Familia sa se muta la Bucuresti, la sora mamei, in urma mortii tatalui sau.

Din cauza lipsei banilor, Grigorescu nu a fost trimis la scoala, mama lui invatandu-l sa scrie si sa citeasca.

1848 La varsta de 10 ani, decide sa isi caute un loc de munca.  Era interesat de pictura. Pictorul ceh Anton Chladek il primeste ca ucenic in atelierul sau. Relatia dintre maestru si elev era destul de severa, deoarece Anton incerca sa evite orice fel de concurenta venita de la tanarul ucenic. Grigorescu este atras de pictura icoanelor. Strabate strazile capitalei, incarcat cu icoanele care le pictase, cu scopul de a le valorifica.

1853 Intra in atentia publica, dupa ce oamenii i-au vazut picturile foarte mari din biserica construita de printesa Trubetkoi. Acesta se pare ca a fost de fapt debutul sau ca pictor de icoane, urmand alte picturi, in manastirile Agapia, Zamfira si Caldarusani. Acestea sunt cele mai importante icoane pictate de Grigorescu. Dupa finalizarea manastirii Agapia, cariera sa ca iconar se apropie de final.

1861 In toamna anului, cu banii castigati din pictarea icoanelor, Grigorescu pleaca la Paris. Merge in Franta, pe cont propriu, pentru a cunoaste mai multe despre pictura de la marii maiestrii. Este primit la Scoala Belle-Arte. Frecventeaza si atelierul lui Sebastian Cornu, unde este coleg cu Renoir. Parasește Scoala Belle-Arte, fiind atras de conceptiile artistice ale Școlii de la Barbizon. Dupa o lunga perioada, in care imita picturi celebre, tanarul pictor a inceput sa creeze lucrarile sale proprii. Este atras de peisaje, acestea fiind printre primele sale lucrari ca artist. Isi deschide propriul atelier de pictura, in Franta.

1867 In vara anului, revine in Romania. Aici, el a venit in contact cu viata rustica dintre dealuri si munti.

1869 Doi ani mai tarziu, este acceptat la Salonul de la Paris cu lucrari pe care le considera ca fiind interesante pentru public, dar se pare ca nu prea a fost apreciat de critici.

1870 Se spune, ca zvonurile de razboi, l-au fortat pe Grigorescu sa se intoarca in tara dar, de fapt el s-a intors pentru a-si gasi linistea si inspiratia necesara. Tot in acest an, participa la Expozitiile artistilor in viata si la cele organizate de "Societatea Amicilor Bellelor-Arte."

1872 A reusit sa vanda o pictura, intitulata "Tiganca de la Ghergani", lui Ion Ghica pentru suma impresionanta de 10.000 de franci. Tabloul care valoreaza astazi peste 300.000 de euro si se afla la Muzeul National de Arta, este revendicat de stranepoata  lui Ghica, Irina Ghica.

1873-1874 Cu banii adunati din vanzarea mai multor tablouri, face calatorii in Italia, Grecia si Austria.

1877 Insoteste armata romana ca "pictor de front", realizand desene si schite in luptele de la  Grivita si Rahova.

1899 Este numit membru de onoare al Academiei Romane.

1907 La 21 iulie, Nicolae Grigorescu moare, la Campina, Romania. El este considerat ca fiind unul dintre cei mai mari pictori romani din toate timpurile. Toate picturile lui Grigorescu sunt foarte valoroase dar, printre cele mai cunoscute se numara: "Taranca din Muscel", "Carul cu boi", "Atacul de la Smardan", "Tiganca de la Ghergani", "Case la Vitre", "Evreul cu gasca", "Vanat",  "Pescarita la Granville"  s. a.

Alexandru Vlahuta spunea: "Viata lui Grigorescu o povestesc operele lui. O viata simpla, tacută, ordonata, puternica, inchinata toata artei lui. In afara de arta nimic nu exista pentru el. Acolo si-a pus adanca lui iubire de natura, de podoabele si de tainele ei, minunate pretutindeni, dar mai ales in tara si in faptura neamului lui, acolo iubirea de bine, de adevar si de frumos...".

Henri Focillon spunea si el la randul sau: "Nicolae Grigorescu este roman cu tot sufletul si in toata opera sa... Prietenia cu artisti francezi nu a reusit sa-l smulga meditatiei romanesti, amintirii doinelor, imaginii intinsei campii dunarene, argintate de pulbere, acestei dulci tari de coline, cu vii si casute acoperite cu sindrila. ...El ramane poet, iar arta sa este un cantec de pasare. El este roman prin sentiment, prin lirismul fin, prin simpatia pe care o pune in pictura, in alegerea motivelor de-o melancolica intindere sau de-o intimitate visatoare, prin ceea ce are tandru si spiritual in maniera sa."

 

 



  • Created on .
  • Last updated on .
  • Hits: 13644