CINE A FOST IOANA D'ARC?
Ioana d'Arc, eroina franceză și sfântă a Bisericii Catolice este cunoscută și sub numele de "Fecioara din Orléans", a fost inspirată de viziuni divine să elibereze Franța de sub ocupația engleză în timpul Războiului de O Sută de Ani. Conducând armata franceză la victorii decisive, a fost capturată și arsă pe rug în 1431, la doar 19 ani. Canonizată în 1920, Ioana rămâne un simbol al curajului, credinței și rezistenței împotriva opresiunii. Povestea ei a inspirat literatura, arta și cultura populară de-a lungul secolelor.
NAȘTEREA ȘI FAMILIA
La 6 ianuarie 1412, s-a născut la Domrémy, Ducatul de Bar, Franţa, Ioana d'Arc (în franceză: Jeanne d'Arc), într-o familie de ţărani fermieri, situată lângă frontiera Lorenei.
VOCILE ANGELICE
În anul 1428 tânăra fată a susţinut că aude voci angelice care-i spun să meargă la Delfin şi să-l ajute să-şi recâştige regatul din mâinile englezilor. Cu timpul aceste voci le-a identificat ca aparţinând sfinţilor Mihail, Caterina şi Margareta.
În vremea aceea, regele Franţei era încă neîncoronat – era cunoscut sub titlul de Delfin. Regele englez, Henric al VI-lea, revendica coroana franceză şi era susţinut de ducele Burgundiei, unchiul Delfinului, în campaniile sale de ocupare a unor largi porţiuni din nordul Franţei.
Ioana a mers până la cea mai apropiată enclavă franceză, în Vaucouleurs, şi a cerut să fie lăsată să vorbească cu regele. Nu avea decât şaisprezece ani, dar atât ea, cât şi viziunile ei erau luate foarte în serios.
În 1429 se întâlneşte cu Delfinul la Chinon. Salvează oraşul Orléans, asediat de englezi. Asistă la încoronarea Delfinului sub numele de regele Carol al VII-lea al Franţei la Reims. Îl imploră pe Carol să atace Parisul. Este refuzată, dar mai multe oraşe din nordul Franţei se predau regelui. În septembrie, conduce trupele franceze spre Paris, dar nu reuşeşte să cucerească oraşul. Carol a început să fie nesigur şi s-a opus tuturor planurilor de luptă contra englezilor şi aliaţilor lor, burgunzii.
JUDECATA ȘI MOARTEA
În încercarea de a-i alunga pe burgunzi în 1430 din Compičgne. Ioana a fost dată jos de pe cal şi luată prizonieră de burgunzi, care au predat-o reprezentantului englezilor, Pierre Cauchon, episcop de Beauvais, în schimbul a 10.000 de franci.
În anul 1431 Ioana a fost judecată ca eretică de un tribunal bisericesc din Rouen. A dat înapoi atunci când a fost ameninţată cu moartea prin ardere pe rug, dar a fost din nou acuzată de erezie pentru că a purtat haine bărbăteşti atunci când a fost adusă în închisoare. Insistenţa cu care susţinea că aude voci de origine divină şi obicieiul de a purta haine bărbăteşti au fost considerate manifestări de erezie şi, astfel Ioana a fost condamnată la moarte şi arsă pe rug la 30 mai. Nu avea decât nouăsprezece ani.
Carol al VII-lea, care a părăsit-o complet, a ordonat o anchetă despre cum a decurs procesul după ce a reuşit într-un final să cucerească oraşul Rouen, în 1950. Ioana este cunoscută şi sub numele de Fecioara Franţei sau La Pucelle.
CANONIZAREA
La 18 aprilie 1909 este beatificată, la Notre Dame de Paris de către Papa Pius al X-lea, iar la 16 mai 1920 este trecută în rândul sfinților catolici de către Papa Benedict al XV-lea, în Basilica Sfântul Petru de la Roma. Se numără printre sfinţii protectori ai Franţei și este sărbătorită pe 30 mai.
