MATEMATICIENI

„Matematica este limba cu care Dumnezeu a scris Universul.” — Galileo Galilei


René Descartes

René Descartes (1596-1650)

1596 S-a nascut în localitatea La Haye en Touraine, fiind al treilea copil al cuplului Joachim și Jeanne Descartes, o familie de mici nobili din regiunea Touraine, Franța. La numai un an de la nașterea lui René, mama sa se stinge din viață; Descartes va fi crescut de o doică.

1604 La varsta de 8 ani, este încredințat noului așezământ al iezuiților din La Fleche, bastion al gândirii aristotelice. Aici studiază latina și greaca, precum și matematica, fizica, logica, morala și metafizica. Îl cunoaște pe polimatul Marin Mersenne, cu care va purta o vastă și variată corespondență și va întreține o relație îndelungată de prietenie intelectuală.

1614-1617 Iși ia bacalaureatul și licența în drept la Universitatea din Poitiers.

1618 Descartes se înrolează într-una din armatele "la modă" de pe atunci, cea a prințului de Orania, fără vreun imbold deosebit pentru viața militară. Încartiruit în Olanda, la Breda, Descartes se va întâlni pe 10 noiembrie cu un om care-i va marca destinul: Isaac Beeckman, matematician și fizician care-i stimulează lui Descartes gustul invenției șiințifice. Tot în 1618, Descartes scrie un mic tratat de muzică ("Compendium Musicae"), dedicat lui Beeckman, și se ocupă intens de matematică.

1619 Pleacă din Olanda spre Danemarca și Germania. Asistă la încoronarea (28 iulie) împăratului Ferdinand al II-lea, la Frankfurt. Petrece iarna la Neuburg, pe Dunăre, angajat în armata catolică a ducelui de Bavaria în decursul "războiului de 30 de ani" (1618-1648). În noaptea de 10-11 noiembrie are un faimos «vis» ce îi relevă "fundamentele unei științe admirabile", ideile directoare ale metodei sale de mai târziu.

1621-1622 Merge intr-un sejur în Franța, la La Haye. Își vinde averea, pentru a-și asigura liniștea și "independența materială".

1623-1625 Scurt sejur la Paris. Călătorește în Elveția, Tirol și Italia.

1628 Compune, în latină „Regulile pentru îndrumarea minții”, lucrare neterminată și rămasă inedită până în 1701. Toamna se stabilește în Olanda, unde rămâne 20 de ani. Sunt anii în care publică cele mai importante opere ale sale: "Discursul", "Meditațiile", "Principiile", "Pasiunile".

1633 In noiembrie, află de condamnarea lui Galilei și renunță la publicarea tratatului său "Lumea", care se sprijinea pe sistemul copernican.

1635 Se naște fiica sa, Francine, concepută cu o servitoare.

1637 In iunie, apare la „Leyda”, fără semnatură, "Le Discours de la méthode", în franceză, urmat de eseurile "Dioptrica", "Meteorii" și "Geometria". Urmează reacții vii la aceste tratate, mai ales din partea lui Roberval și Fermat, la care se adaugă tatăl lui Pascal. Tot în această perioadă se va declanșa și conflictul dintre Descartes și Fermat.

1640 In septembrie, moare fiica sa Francine, iar în octombrie moare tatăl său. Descartes e foarte afectat.

1641 Publică, la Paris, în latină, "Meditationes metaphysicae", (Meditații metafizice), opera sa capitală;

1647 Apare traducerea în franceza, la Paris, revăzută de Descartes însuși. Descartes trimite tratatul, înainte de publicare, prin intermeiul lui Mersenne, unor intelectuali de seamă (printre care Pierre Gassendi și Thomas Hobbes) și unor iezuiți (printre care tânărul teolog Antoine Arnauld) pentru ca aceștia să-și exprime obiecțiile la pozițiile sale metafizice. Așa iau naștere „Obiecțiile și răspunsurile”, care vor fi publicate odată cu tratatul și fac corp comun cu acesta, având un important rol explicativ.

 1642-1644 Are loc prima confruntare majoră a cartezianismului cu filosofia vremii, printr-o îndelungată polemică la Universitatea din Utrecht, cu Voetius, profesor de teologie și rector al universității, care îl acuză pe Descartes de calomnie și de ateism. Polemica a dus la condamnarea "filosofiei noi" în Olanda și a continuat la Leiden până după moartea lui Descartes, implicând tot mai multe personaje.

1644 "Principia philosophiae" (Principiile filosofiei), scrise cu intenția de a înlocui manualele aristotelice, contribuie la sporirea renumelui lui Descartes și la diseminarea filosofiei carteziene.

1645-1646 La solicitarea prințesei palatine Elisabeta de Boemia, scrie "Les Passions de l'âme" (Pasiunile sufletului), publicată abia în 1649. Descartes întreține o semnificativă corespondență cu prințesa Elisabeta de Boemia.

1649 Descartes acceptă invitația din partea reginei Cristina a Suediei pentru a se deplasa în îndepărtatul și frigurosul ținut nordic.

1650 Se stinge din viață pe 11 februarie, în urma pneumoniei contractate în timpul deplasărilor de la reședința sa la palatul regal, pentru a preda filosofia, la orele cinci ale dimineții – singurul moment al zilei în care regina considera că avea "mintea limpede".

1667 Rămășițele pământești sunt transportate în Franța, la Saint-Etienne-du-Mont.

1792 Ramasitele au fost transferate la Jardin Elysee. Cartezianismul rămâne unul din curentele de gândire dominante pe toată cea de-a doua jumătate a secolului al XVII-lea, fiind continuat, pe plan metafizic, de Spinoza și Leibniz.[1]

 

Bibliografie:

1 - René Descartes, ro.wikipedia.org - accesat la data de 19.03.2012

 

ARTICOLE SIMILARE

Ludovic al XIII-lea

Edgar Degas

Édouard Manet