La 6 februarie 1896, la Braila, Romania, s-a nascut Anastase Dragomir. A fost un inventator român din domeniul aviației, cel mai cunoscut pentru invenția unei versiuni timpurii a unui scaun ejectabil, care a fost brevetată la Paris, în 1930, de care a beneficiat împreună cu un alt inventator român, Tănase Dobrescu. A lucrat în Franța, la mai multe fabrici de avioane, unde a perfectat un sistem pentru a salva piloții și pasagerii în caz de accident.
În 1929 modelul conceput de Dragomir și Dobrescu a fost testat cu succes la data de 25 pe aeroportul Paris-Orly, din apropierea Parisului, Franța, respectiv ulterior, în octombrie, la aeroportul Băneasa, lângă București.
În 1930 Dragomir și Dobrescu au obținut patentarea oficială a acelui "cockpit catapultabil" la Oficiul francez de invenții sub numărul 678.566 din 2 aprilie 1930 (dar cu prioritatea patentării datată anterior la 3 noiembrie 1928, data depunerii cererii de brevetare - FRD678566 19281103), sub numele oficial de Nouveau systèmeÎ de montage des parachutes dans les appareils de locomotion aérienne (în limba română, Nou sistem de montare al parașutelor la aparate de locomoție aeriană). Invenția consta dintr-o așa numită celulă parașutată, un scaun detașabil și ejectabil vertical (prevăzut cu două parașute) dintr-o aeronavă sau din orice tip de vehicul, conceput a fi folosit doar în cazuri de urgență, și care reprezenta o versiune timpurie, dar suficient de sofisticată, a actualelor scaune ejectabile.
În 1950 a continuat să rafineze invenția sa, obţinând brevetul cu numărul 40658, dat de statul român, pentru „celula paraşutată”.
În 1960 a primit tot în România şi brevetul cu numărul 41424 pentru un avion de transport, echipat cu cabine de catapultare.
In iunie 1966, Anastase Dragomir a murit în București.
